Natură și biodiversitate

La început a fost apa

Written by Petrea Ciortan

 

Începutul etern al vieții la nivel cosmic este mereu ACUM, un acum transgalactic ce conține și transcende toate formele existente de timp, toate galaxiile și universurile, însă pentru planeta Pământ începutul vieții o reprezintă APA.

Aparent simplă și banală, ea este profund misterioasă și în acelați timp un miracol absolut fiindcă din ea și prin ea izvorăsc toate formele de viață.

Apa reprezintă începutul vieții terestre și însăși curgerea ei. Conține trecutul, prezentul și viitorul tuturor formelor de viață și inteligența și menirea ei transcend credințele și viziunile noastre despre existență. Din ea ne-am ivit și totul prin ea este animat, dinamizat și transformat. Se află în atmosfera planetei, în pietre, în cea mai evoluată formă a adn-ului, în interiorul pământului, în lacrimile fericirii și profundei tristeți. Fără ea focul nu ar arde, poveștile nu ar putea fi scrise și rostite iar viața așa cum o  experimentăm nu ar putea fi posibilă.

Pământul însuși este o planetă a apelor și este suficient să lași acest adevăr să fie asimilat deplin pentru a-ți reconsidera pentru totdeauna imaginea și comportamentul față de apă.

Fără razele de Soare ce au fecundat și fecundează permanent apele Pământului, desigur, viața nu ar fi fost posibilă, așa cum nici Soarele nu ar fi exista fără animarea oferită de centrul galactic. Însă apa, oricât de receptivă și fecundabilă ar fi, ea este o formă de iubire curgătoare într-o accepțiune extrem de pragmatică a iubirii, ce deseori ne scapă datorită tendinței noastre de a condiționa iubirea prin limitele propriei percepții. Prin rolul pe care îl joacă în ecuația vieții se poate întrezări îndrăznețul înțeles că apa este o expresie dinamică și creativă a conștiinței universale și poate fi numită metaforic și sugestiv conștiință lichidă, curgătoare. Astfel se înrudește cu toate razele cosmice – x, gamma, ultraviolete, neutrino – emise în varii colțuri ale Universului pentru a se întâmpla miracolul cosmic al vieții sub diferite forme.

Inteligența ei conține germenii vieții și o desăvârșită și enigmatică forță de a conecta și informa tot ce cuprinde în curgerea ei precum o face desăvârșit iubirea. Forța ei creativă se întâlnește cu radianța Soarelui, precum femeia cu bărbatul, pentru a face posibil dansul existenței sub atâtea forme și în curgerea ei apa ne dezvăluie toate calitățile feminine ale vietii: cuprinde, unește, hrănește, mângâie, calmează, inspiră, absoarbe și este eminamente smerită și de neînvins.

Într-un anumit fel razele de soare și pulsațiile de apă sunt deopotrivă conștiință și iubire curgătoare și ambele au în comun un element chimic pe numele lui Hidrogen. Și este foarte posibil sau minunat să ne imaginăm că începutul apei precum și cel luminii solare își au originea în acel atemporal acum din care izvorăsc apele cosmice ce dau naștere clipă de clipă stelelor, galaxiilor și multiversurilor. În mod sugestiv Geneza sugerează creația apei în prima zi: “1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 2.Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 3.Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.”

Deseori când ne raportăm la noțiuni precum iubire sau conștiință avem tendința de a gândi extrem de abstract, plasând aceste noțiuni la miliarde de ani lumină depărtare de noi și curgerea vieții. Din fericire ele sunt intrinseci existenței universului, a planetei pământ și a noastră ca ființe umane. Prin ele viața există și se exprimă și sunt atât de intime ei, iar inițierea magică deplin transformatoare a noastră ca oameni constă în puterea de a le (re)descoperi, conștientiza și a ne lăsa pătrunși de natura lor nemărginită.

               În acest sens a reflecta îndelung la miracolul numit apă conduce într-un mod extrem de practic către a gusta și interioriza tainele iubirii și ale conștiinței infinite.

Multe tradiții spirituale s-au aplecat meditativ asupra condiției apei, iar din toate poate taoismul a făcut-o cel mai ispirant.

“Virtutea superioară este asemenea apei. Apa şi virtutea dăruiesc detaşate binefacerile lor tuturor fiinţelor şi lucrează fără luptă. Ambele se menţin în locurile pe care omul ignorant le dispreţuieşte: locuri joase, ranguri modeste. Când virtutea există iubeşte tot Pământul. În inima omului virtutea este vidul beatific. În binefacere, virtutea este fermecătoarea omenie. În vorbă este sinceritate. În administraţie este conducerea bună. În activitate este puterea realizatoare. În acţiune este timpul, stăruinţa, clipa cea mai prielnică. Singură virtutea lucrează fără luptă, astfel nu-şi face duşmani.”

Lao Tse, Tao te king capitolul 8

……

Apa nu e doar materia lichidă prin care conștiința universală îmbracă forme de expresie în acest plan existențial. Ea are și proprietatea de a informa întreaga structură de viață cu permanentele schimbări energetico-informaționale ce au loc în straturile superioare ale planetei ce se datorează unui continuu flux de radiații/raze cosmice emise către Pământ de Soare și alte surse cosmice.

Apa se evaporă în atmosferă din mări, oceane, lacuri și râuri, iar în troposferă unde se formează norii absoarbe din informația/radiația cosmică ce trece de stratul de ozon și prin precipitațiile ce se formează în continuu transmite informația captată către întreg lanțul trofic ce primește mereu noi și noi impulsuri evolutive de care foarte puțini dintre noi suntem conștienți.

Prin capacitatea de a primi și oferi informația ce o conține, se poate înțelege că apa are ceea ce am spune noi memorie. Însă poate cuvântul cel mai potrivit este inteligență ce este caracterizată cu mult mai mult decât  capacitatea de a memora/stoca informație și de a o transmite: conține în ea germenii tuturor formelor de viață, are propietatea de a dizolva aproape orice substanță și informație și a păstra “amintirile” acestora și conține un sistem extrem de complex de comunicare de informații ceea ce o face să fie internetul vieții.

Reflectând la această caracteristică de a recepta și transmite informația ce o primește din diferite surse, se poate întrezări calitatea ei de a fi „programată” așa cum se exprimă comunitatea științifică. Într-un mod mai metaforic se poate afirma că apa e profund „sensibilă” și receptivă ceea ce ne deschide percepția către a înțelege ritualurile create în jurul ei, dincolo de respectul societăților tradiționale față de mitica și indispensabila apă.

Ritualurile de purificare, celebrare și consacrare a apei sunt întâlnite în mai toate culturile lumii și sunt un laitmotiv ce luminează întreaga istorie a Pământului. Prezentul planetar ne-a condus către un moment crucial pentru noi în care deopotrivă ne confruntăm cu o expansiune a poluării naturii, apei și aerului dar, în mod fericit și paradoxal, ne și bucurăm de cea mai mare conștientizare a impactului distructiv pe care actuala civilizație o are asupra naturii și implicit de o deschidere fără precedent către a aplica soluții ce ne pot conduce treptat la a pune bazele unei civilizații în deplină armonie cu natura. Asaltul susținut asupra naturii, deși este înfricoșător și ne poate insufla o mare doză de pesimism legat de viitorul rasei umane, își are menirea lui pe care logica vieții o știe și o dictează elegant și joacă un rol important în evoluția noastră către un alt nivel de conștiență. Abuzurile nasc conștientizare, haosul cere instaurarea armoniei și a ordinii și întotdeauna un salt evolutiv este precedat de o mare transformare alchimică.

În acest context planetar celebrarea apei și alte atitudini, gesturi și acțiuni înrudite au rolul de a ne ghida către un viitor armonios și înfloritor și de a-i face loc în continuitatea prezentului pentru înobilarea noastră ca ființei umane și transformarea inevitabilă a actualei civilizații.

Prin raportarea la apă ne adâncim în a trăi misterele vieții și a savura din înțelepciunea sădită de ea în trupurile noastre iar prin a îmbrățișa o atitudine plină de recunoștință și iubire față de această primordială substanță creăm împreună și aducem în manifestare acea versiune plină de armonie și frumusețe a planetei Pământ.

Gradul de evoluție al unei civilizații poate fi cuantificat cel mai ușor în funcție de cum se comportă aceasta față de apă. Am evoluat enorm de mult ca să observăm cât de involuați suntem și acest paradox ne duce către o alegere ce poate reprezenta cel mai mare câștig al omenirii :fără respect deplin față de viață, orice edificiu social se arată a fi un blestem extrem de bine camuflat (dar se pare că absolut necesar în procesul nostru evolutiv).

Ajunși în marginea prăpastiei cu siguranță vom avea înțelepciunea dobândită de a onora viața planetei Pământ și apa prin care ea se naște în permanență.

Textul “La început a fost apa” este continuat de articolul “Celebrăm viața prin ceremonia apei”. Împreună ele formează un întreg. Lectură plăcută.

About the author

Petrea Ciortan

Leave a Comment