Holismul și noua paradigmă

A trăi și locui pe Pământ. Structurarea organică a așezărilor umane

Written by Petrea Ciortan

Vremurile tulburi la nivel social au farmecul lor aparte. În primul și în primul rând fiindcă sunt un catalizator al evoluței. Ele întotdeauna reprezintă un voal al celor mai mari oportunități și daruri pentru umanitate și au tendința de a genera caractere nobile tocmai prin provocările imense oferite. Ele sunt fermentul necesar unei mari transformări sociale și pe fondul ei se articulează elegant și începe a opera organic și aplicat arhitectura iubirii și armoniei. Pentru o nouă așezare la nivel planetar haosul este inerent. Din el răsar ordinea și armonia viitoare.

Criza în care ne afundăm ne poate duce către un cataclism de proporții sau ne poate determina să generăm cea mai răsunătoare revoluție științifică, culturală și tehologică din istoria cunoscută cu puterea de a ne propulsa în altă dimensiune existențială.

Viața ce ne guvernează pe toți și dictează direcția întregii planete își are logica și deciziile ei și ne va determina să facem cele mai înțelepte alegeri sau să ne prăbușim. În ambele variante stilul actual de viață ce ne caracterizează va fi complet transformat fiindcă echilibrul planetar al ecosistemului este afectat grav și armonia este de reinstaurat. Abuzurile nu mai pot continua în ritmul acesta, după cum există enorm de multe descoperiri și revelații de aplicat la nivel planetar înspre bucuria, armonia și prosperitatea noastră a tuturor.

Decizia ne aparține și suntem invitați să înțelegem vremurile actuale și să profităm de șansele oferite. Evoluția nu este sub semnul hazardului și odată ajunși aici cu siguranță avem mari teste de trecut pentru a afla cine suntem cu adevărat, avem multe sensuri de absorbit pentru a ne înțelege și recâștiga locul în rețeaua de viață a Planetei Pământ, gest sinonim cu “întoarcerea acasă a fiului risipitor”. Din această perspectivă orice s-ar întâmpla merită trăit la intensitate maximă.

 

Stilul de viață este conturat în primul rând de crezurile oamenilor fondate pe informațiile moștenite pe linia tradiției sau de cele autorizate sau validate de știința și cultura ce domină o anumită perioadă de timp. El se reflectă fizic cel mai bine în modul în care o civilizație își structurează casele și așezările, satele și orașele în relație cu natura și apoi cum interacționează cu ea pentru resursele de bază.

 

De mii de ani oamenii sunt în mare parte hipnotizați și minimalizați de cultura în care s-au născut și la modul inconștient, mai ales în ultimile sute de ani, au intrat într-un conflict teribil cu viața planetei Pământ.

Prin stilul de viață promovat și acceptat mai ales de cultura occidentală omenirea a ajuns să otrăvească apele, să taie pădurile, să polueze excesiv, să sfârtece solurile, să omoare animalele acestei planete, să se limiteze și s[ se amenințe pe ea însăși pentru un profit cu miros de cadavre, sânge și suferință.

Hubert Reeves sintetiza lucid și tranșant: “Omul este cea mai nebună specie. Venerează un Dumnezeu invizibil și măcelărește o Natură vizibilă … fără să realizeze că acea natură pe care o măcelărește este tocmai acel Dumnezeu invizibil pe care îl venerează.”


               Un război nedeclarat s-a dezlănțuit, iar acest război poartă numele de STIL DE VIAȚĂ modern. Liberalismul european și american l-au consacrat ca valoare supremă și deziderat și aproape o întreagă lume le-au urmat exemplul. Desigur, evoluția umanității are logica ei ascunsă greu de pătruns uneori și în spatele celei mai mari drame se află înțelesuri surprinzătoare.

Din foarte multe puncte de vedere a fost și este necesară trecerea prin această etapă a distrugerii pentru a înțelege la nivel planetar efectele acțiunilor oamenilor asupra Pământului și implicit asupra lor înșiși. În același timp prin aceste gesturi devenim conștienți de mediul înconjurător și astfel se naște în noi CONȘTIINȚA PLANETARĂ a respectului față de țesătura vieții ceea ce reprezintă o nouă etapă din evoluția noastră și prefigurarea lui homo naturans – omului viitorului.

Trecutul a fost mai degrabă sub semnul unei conștiințe a supraviețuirii și perpetuării speciei. Amenințat de natură, omul preistoric a creat civilizația pentru a îmblânzi și supune natura de care era terifiat și pe care nu o înțelegea deloc. Saltul tehnologic al ultimilor sute de ani și mai ales cel al ultimilor decenii, cu toate ravagiile ce încă ne îngreunează existența, ne-a apropiat mai mult ca niciodată către o perspectivă largă și coerentă asupra corpului uman, asupra naturii și relației ce o stabilim cu ea.

În aceste momente îmbrăcați foarte elegant ne jucăm la marginea prăpastiei. E un joc ce din fericire ne poate duce până la urmă către o revoluție planetară din toate punctele de vedere.

Născute din instictul de supraviețuire și de expansiune a teritoriului pentru accesul la resurse și impunerea unei ideologii care să perpetueze un anumit fel de a „vedea lumea” războaiele au accelerat dezvoltarea tehnologică ce a favorizat globalizarea ce a impus rețele mondiale de comunicare și crearea unui limbaj comun planetar. Internetul a apărut și odată cu el informația a început să circule cu o viteză uimitoare ceea ce a ajutat la conturarea unei conștiințe planetare unite și a început să genereze foarte multe semne de întrebare legate de existența noastră, sensul vieții și implicit despre stilul nostru de a trăi. Viziuni ale unor genii și oameni de știință, informații ale tradițiilor spirituale și ale societăților tradiționale au început să circule și în contact cu ele mulți oamenii și- au modificat perspectiva și au avut curajul să pună sub semnul întrebării șabloanele rigide impuse de educație și societate și să iasă din limitările lor.

În mod paradoxal, dar deloc surprinzător, instinctele expansioniste cu nuanțe războinice și tehnologia au creat scheletul și au devenit catalizatorul unei puternice transformări planetare. Ele au stimulat continuu avântul științific și au favorizat transmiterea în mai toate colțurile lumii a celor mai revoluționare viziuni și teorii științifice și crearea unei viziuni holiste asupra vieții ce se conturează de la zi din ce în ce mai clar.

Cu toate derapajele pe care le resimțim cu toții acut, evoluția ultimilor sute de ani ne-a adus beneficii imense: durata de viață mai lungă, servicii de sănătate, drept de vot, acces facilitat la resursele vitale, o viață mult mai prosperă, un anumit sentiment de siguranță. Tehnologia a avut un mare rol în dinamizarea științei și asigurarea unor condiții optime de viață.

Trăim zorii (re)nașterii unei conștiințe a iubirii față de viață. Ceea ce pare din anumite perspective drumul către o posibilă catostrofă, poate fi la fel de bine materia primă a unei transformări din temelii a întregii realități planetare. Schimbare de paradigmă cum zic oamenii de știință, shapeshifting cum zic unele triburi indigene, Noul Pământ cum afirmă literatura spirituală, toate aceste sintagme vorbesc despre o iminentă schimbare de direcție, despre tranziția către o eră a iubirii, armoniei, păcii, oricât de îndelungată ar fi ea.

Se prefigurează apariția unei paradigme holiste active ce presupune saltul de la o viziune antropocentrică la cea în care viața și relațiile dintre regnuri sunt centrul viziunii și motorul acțiunilor umane. Trăim prin mari suferințe nașterea unei conștiințe planetare și începutul unei noi etape de evoluție la care ajungem prin transcenderea instinctelor antropocentrice conferită de finalizarea unui proces de individualizare început acum mii de ani și accentuat în utimile sute, ce la sfârșitul lui are menirea de a ne face să realizăm eminamente practic că suntem parte din întregul numit planeta Pământ. Desigur înțelegerea proprie naturi funcționale și nu închipuite este cheia absolută a procesului de individualizare iar finalitatea lui și implicit nașterea unei conștiințe planetare survine cu adevărat prin a manifesta respect față de viață și a genera un MODUS VIVENDI și implicit o civilizație în armonie cu natura, al cărei principal vector social îl reprezintă stabilirea de relații armonioase, prospere, creative între oameni.

Una din cele mai importante etape din acest proces îl reprezintă transmiterea de informații către un număr cât mai mare de oameni ce sunt pregătiți să le absoarbă și să le folosească.

Pe Templul Vieții creăm în permanență spațiu pentru informații, atitudini, proiecte care să contureze cât mai larg această etapă atât de provocatoare și frumoasă ce constă în nașterea unei conștiințe planetare active și armonizante și tranziția de la procesul de individualizare la cel de comuniune planetară, comunicare, cuminecătură între toate regnurile.

În rândurile ce urmează sunt prezentate  frânturi dintr-o imagine holistă ce fundamentează cultural și științific un nou mod de a locui de a structura casele și așezările, satele și orașele în relație cu natura și apoi cum interacționează cu ea pentru resursele de bază. Vorbim aici de o viziune holistă, organică, biomimetică, cosmometrică și nu una fundamentată pe principii spirituale ce sunt eminamente antropice și gravitează în jurul căutării și nu a împlinirii, în jurul descoperirii naturii umane și nu a relaționării omului cu natura și Planeta Pământ, în jurul obsesiei noului om și nu a vieții ce ne include pe toți.

 

*Teoria Gaia.

În 1965 și apoi prin diferite articole și cărți în anii 70, chimistul James Lovelock surprinde comunitatea științifică afirmând că planeta Pământ este o ființă vie ce se autoreglează sistematic. Invitat alături de alți oameni de știință să ia parte la programul Life on Mars, aceștia au considerat că este vital ca înainte de toate să ofere o definiție vieții pe Pământ. Studii aprofundate și-au avut începutul în acest demers, iar James Lovelock legând cap la cap anumite informații a avut revelația într-o zi că Pământul este un organism viu.

Ipoteza Gaia a devenit în câteva decenii Teoria Gaia. Deși inițial a fost contestat, în 2006 Societatea Geologică din Londra l-a premiat pe savantul Lovelock, cu Medalia Wollaston, în mare parte pentru munca sa privind teoria Gaia. Cu toate că versiunile timpurii ale ipotezei au fost criticate ca fiind teleologice și contraziceau principiile de selecție naturală, mai târziu au fost aduse îmbunătățiri în ideile subliniate de Ipoteza Gaia, ce au fost ulterior utilizate în discipline cum ar fi geofiziologie, știința sistemelor Pământuluibiogeochimie, ecologia sistemelor, și în științele climatice.

Imaginea antică a Pământului ca Ființă însuflețită renăștea prin fundamente științifice. Considerațiile clasice științifice asupra planetei începeau să se cutremure și abia în zilele noastre din ce în ce mai multe studii vin să valideze Teoria Gaia căreia comunitatea științifică începe să-i acorde atenția cuvenită.

http://nautil.us/blog/its-time-to-take-the-gaia-hypothesis-seriously

*Revoluția unui spic

În anul 1975 o revoluție înflorea undeva în Japonia după ce ea înflorise odată cu lanurile de orez și secară obținute de Masanobu Fukuoka fără a ara terenul, fără a pune îngrășăminte sau pesticide. Cartea “Revoluția unui spic”, una din Bibliile moderne, a fost publicată în anul amintit și ea avea să devină bazele permaculturii fundamentate teoretic de Bill Molison (https://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Mollison) și David Holmgren (https://en.wikipedia.org/wiki/David_Holmgren)

Modul în care a înțeles Fukoka (http://www.onestrawrevolution.net) să relaționeze cu pământul pentru a obține recolte mai bogate decât celebre centre de studii și cercetare din Japonia a aruncat în aer toată agricultura modernă, tehnicile ei agresive față de sol și biodiversitate și firește mentalitatea ce le întreținea.

Ignorat și îmbrățișat inițial de generația flower power și de adepți ai unor mișcări spirituale, Fukuoka a început să fie cunoscut an după an la nivel mondial. Continuat de Molison și Holmgren, ideile revoluționare ale japonezului au devenit o alternativă la agresiva agricultură modernă bazată pe monocultură și caracterizată prin abuz asupra mediului.

Fukuoka nu a făcut decât să observe cu atenție pământul și dinamica dintre regnuri și să-și amintească tehnici ancestrale de grădinărit. A mers pe calea simplității și a testelor pornite din spirit ludic iar rezultatul s-a materializat într-o revoluție profundă.

Permacultura a devenit pentru mulți oameni un stil de viață, o cărare către a trăi în armonie cu natura și o meditație plină de înțelepciune asupra existenței.

Următoarele citate sunt sugestive:

“What permaculturists are doing is (some of) the most important activity that any group is doing on the planet. We don’t know what the details of a truly sustainable future are going to be like, but we need options. We need people experimenting in all kinds of ways and permaculturists are one of the critical groups that are doing that”. ~Dr. David Suzuki, Geneticist, Renowned Environmentalist and Broadcaster

„Poți rezolva toate problemele lumii într-o grădină.”  Geoff Lawton

*Arhitectura organică

Un alt pionierat ce avea să aducă umanității noi înțelesuri învăluite de multă frumusețe a fost trasat de un număr de arhitecți care au înțeles că o casă este un organism menit să fie integrat organismului numit Planetă. Inspirându-se din formele curgătoare ale naturii și folosind materiale din apropierea locului în care casa este zidită/înălțată aceștia au dat un nou înțeles ideii de locuire. Ei și-au deschis viziunea către simpla idee că întreaga planetă ne este casă și că formele prin care ea se exprimă sunt pură geometrie sacră, imagine completată sugestiv de matematicienii și fizicienii ce s-au adâncit în frumuseșea și logica fractalilor.

Teoreticianul arhitecturii David Pearson a propus un set de reguli, cunoscute sub numele de Gaia Charter, care pot fi considerate ca reprezentând esența filozofiei arhitecturii organice. Aceste reguli sunt:

“Lăsați designul:

  • să fie inspirat de natură și să fie durabil, sănătos, conservant și divers.
  • să se “desfășoare”, ca un organism, dinspre esență în exterior.
  • să existe în “prezentul continuu” și să înceapă “mereu și mereu”.
  • să urmeze fluent “curgerea” și să fie flexibil și adaptabil.
  • să satisfacă nevoile sociale, fizice și spirituale.
  • să “crească din pământ” și să fie unic.
  • să sărbătorească spiritul tineresc, ludic și surpriza.
  • să exprime ritmul muzicii și puterea dansului.”

Arhitectura organică a adus magie și frumusețe de basm în filozofia locuirii și înțelesuri profunde ce vizează relaționarea cu mediul. O altă revoluție începea să fascineze și să ofere entuziasm iubitorilor de viață, viu, curgător.

”Dacă vrei să înțelegi Universul, gândește în termeni de energie, frecvență și vibrație.”

“Tot ce există este energie. Dacă vom aprofunda cunoașterea naturii noastre pământești, vom dialoga cu universul.”

Tesla. Fantoma lui bântuie elegant prin “viețile” multor oameni. Inspirația lui a dinamizat evoluția științifică într-un mod greu de conceput. Darurile către umanitate au fost imense, iar poate cel mai de preț nu îl reprezintă teoriile științifice, invențiile și device-urile ce “produc”/captează energie liberă, ci credința că putem obține energie fără costuri pentru populație și fără impact asupra mediului.

Dacă Albert Einstein este respectat și pomenit de mai întreaga lume, Tesla este venerat și a devenit un simbol al libertății și fraternității mondiale, dar și un reper al tuturor celor care se gândesc mai mult decât responsabil să diminueze efectele nocive ale surselor de energie poluantă.

Tesla și apoi continuatori ai lui au arătat omenirii că putem să dezvoltăm segmente largi tehnologice fără să poluăm și fără să afectăm echilibru planetei. Deși numele lui a început să fie folosit pentru interese financiare (vezi Elon Musk) Tesla este tutorele tuturor invențiilor ce gravitează în jurul conceptului de energie liberă și „free sharing”. Mai devreme sau mai târziu omenirea va înțelege că asta este calea sănătoasă din toate punctele de vedere, după cum vom realiza într-o zi că este absurd să vindem apa, energia de la razele Soarelui sau cele provenite din câmpul electromagnetic al Pământului. Omenirea se îndreaptă către acest respect față de resurse și față de membrii ei.

*A iubi apa, cea mai profundă revoluție

O altă supremă revoluție s-a produs când anumiți oamenii de știință au hotărât să se “uite” mai atent la aparent cea mai banală substanță care oamenii o cunosc: APA. Iar apa nu este banală deloc. Ea este substanța în și din care au luat naștere formele de viață ale acestei planete. Pământul este o lume a apei, iar comunitatea științifică observând-o mai cu atenție prin anumiți pionieri a realizat că nu știm mai nimic despre ea și că apa reprezintă un mare mister. Are memorie și inteligență, comunică instant către întreaga structură de apă toți stimulii informaționali care îi sunt adresați. Ia formă plasmatică în anumite circumstanțe, influențează pozitiv viața oamenilor prin vitalitatea ei sau negativ dacă este ruptă din circuitul natural și țintuită prin conducte într-un circuit închis.

Faptul că ea are memorie și că răspunde la stimuli informaționali i-a făcut pe unii cercetători să realizeze că ea poate fi in-formată, altfel spus că oamenii au o influență imensă asupra vieții prin gândurile și emoțiile lor. În același timp, imaginea că apa nu e doar o substanță, ci o inteligență aparte a trezit respectul multor oameni atât față de ea, cât și față de orice formă de viață.

Apa a începuse să devină vedetă. Din substanța banală fară de care nu poți trăi, apa și-a recăpatat misterul și „sacralitatea”, iar azi din ce în ce mai mulți oameni o onorează. În lumea științei viața începea să fie și mai prețuită. O viziune din ce în ce mai largă asupra vieții începea să prindă contur.

*Magia holismului

Apa are memorie și inteligență, planeta este o ființă vie, casele se pot face după forme naturale și prin materiale ecologice, hrana poate fi obținută fără a ara și distruge alte forme de viață. Energia poate fi obținută fără costuri și fără a polua. Gândurile și emoțiile oamenilor influențează mediul.

O nouă paradigmă științifică s-a născut și ea a început să cucerească lumea și să se intersecteze cu viziuni străvechi ale triburilor  (triburi) și tradițiilor spirituale. O întreagă „armată” de oameni de știință cu alură de noi profeți au răsărit de pe băncile celor mai prodigioase universități ale lumii și au început să conecteze diverse informații pentru a prefigura Noua paradigmă științifică.

Un rol vital l-a avut Fritjof Capra (http://www.fritjofcapra.net/about/) autorul celebrei lucrări Taofizica (1975) ce prin cărțile sale și întâlniri cu foarte mulți cercetători, filozofi și oameni de știință a vorbit deslușit despre o nouă viziune științifică asupra vieții integrând date din fizică, biologie, sociologie, ecologie, tradiții spirituale și alte domenii.

Pionieratul lui a fost continuat de alte nume rezonante care au făcut propriile revoluții într-un context de rescriere a imaginii despre lume. O nouă IMAGO MUNDI a început să cuprindă de cîteva decenii grupuri din ce în ce mai mari de oameni de știință, studenți, și oameni care au ales să privească larg dincolo arhaicele percepții impuse de viziunea clasică asupra lumii.

Somități din lumea fizicii, biologiei, geneticii, semiologiei, filozofiei au ajuns să facă un elogiu vieții și și-au consacrat viețile ecologiei, ecosofiei, armonizării omului cu natura. Ecuațiile lor fizice, cuantice, matematice și chimice i-au dus către a valida următoarea lege a Existenței:

“Nimic în Natură nu trăieşte pentru sine. Râurile nu îşi beau apa. Copacii nu îşi mănâncă fructele. Soarele nu se încălzeşte pe el. Florile nu sunt parfumate pentru ele.
A Trăi Pentru Ceilalţi, aceasta este regula Naturii.”

Un alt grup inspirat de oameni de știință prin studiile lor au început să vobească despre complexitatea naturii umane.. Despre relația dintre gânduri, emoții și sentimente și adn (Bruce Lipton, Piotr Gariaev) , despre inteligența și coerența inimii (vezi studiile celor de la HeartMath Institute https://www.heartmath.org/) , despre conștiință și câmpurile morfice (Rupert Shaldrake)

Fizica cuantică prin Max Plank, Werner Heisenberg, Niels Bohr și alții, mai apoi prin Einstein și în special prin David Bohm oferă o nouă imagine a naturii umane și a relației dintre aceasta și realitatea înconjurătoare.

“Ca om care şi-a consacrat întreaga viaţă celei mai cuprinzătoare ştiinţe, cea care studiază materia, ceea ce pot spune în urma cercetărilor mele legate de atomi este că nu există materie în sine. Întreaga materie îşi datorează existenţa unei forţe care pune în vibraţie particulele atomilor, menţinându-le împreună, la fel ca în cazul unui sistem solar miniatural. Nu putem decât să tragem concluzia că în spatele acestei forţe se ascunde o minte conştientă şi inteligentă. Această minte este matricea întregii materii.” Max Planck

Puterea și impactul emoțiilor, sentimentelor și gândurilor nu mai sunt privite ca niște realități mistice, ci ca pe niște vectori ce determină modul în care este scrisă realitatea planetară.

De la zi la zi din ce în ce mai mule studii vin să întregească imaginea despre noblețea și vastitatea ființei umane și a posibilităților ei de exprimare și creație subtilă și practică. Suntem în pragul de a ne întâlni cu noi înșine pe o altă octavă a înțelegerii de sine, de a ne făuri o oglindă clară capabilă să ne arate unele date coerente despre natura noastră interioară și puternica conexiune și interdependență cu natura planetei Pământ. Multe din informațiile păstrate de tradiția spirituală sunt confirmate și astfel validate într-o frumoasă și mult așteptată nuntire, altele sunt trimise la lada de gunoi a istoriei.

Însăși realitatea iubirii începe să intre sub lupa unor oameni de știință, acum pe Pământ existând câțiva pionieri care se adîncesc în fizica și matematica iubirii, urmând ca în scurtă vreme să arunce în aer tot ce știam noi despre realitate.

Suntem invitați să pășim într-o nouă etapă, să pășim în necunoscut și în a ne valida și legitima existențele prin raportarea la IUBIRE, ARMONIE, spirit inovativ, infinite posibilități de exprimare.

Începem să înțelegem cât de cât ce resurse imense avem la dispoziție și grație tuturor învățăturilor spirituale și date culturale provenite din noua paradigmă științifică putem să ne întâlnim cu propria natură și să învățăm să înțelegem NATURA ce ne conține.

Monumentala înțelegere

În același timp există voci alarmante care vorbesc despre posibilitatea începerii unui proces de extincție în masă. Tim Flannery (https://en.wikipedia.org/wiki/Tim_Flannery) este unul dintre cei care asistă la dispariția recifului de corali și avertizează omenirea despre posibilitatea distrugerii echilibrului planetar. E drept e o viziune umană asupra dinamicii Planetei însuflețite ce știe ea să se autoregleze.

Documentarul lui Leonardo di Caprio “Before the flood” a lansat o altă invitație către a vedea dramatica situație în care se află biodiversitatea pe Pământ datorită influențelor oamenilor (bine că nu am scris antropice).

Nimeni nu știe exact ce se întâmplă. Dacă suntem într-o eră a cataclismelor sau dacă planeta își schimbă modul de a se manifesta printr-o ecuație pur ciclică. Ceea ce este evident este că abuzurile noastre sunt imense și că evoluția noastră ca specie ne-a dus atât din punct de vedere științific, cât și uman-spiritual către a ne percepe într-o lumină nouă și vastă și a realiza că suntem invitați să onorăm această ființa vie imensă care ne este casă, să respectăm apa, să învățăm să ne obținem hrana fără să siluim Pământul, să ne ridicăm case prin imaginație și darurile naturii, să ne obținem energia necesară fără să distrugem, să înțelegem că natura noastră rezidă în a proteja viața, în a clădi un viitor luminos copiilor și nouă tuturor, în a radia frumusețe, iubire, armonie prin faptele noastre comune și sociale.

Oricât de provocatoare ar fi vremurile în care trăim, oricât de aproape de prăpastia haosului am fi, am ajuns aici ca să înțelegem ceva monumental și nu pentru a declanșa un cataclism.

About the author

Petrea Ciortan

Leave a Comment