Educație holistică Terapii, sănătate, armonie

De la calea spirituală la calea întregirii, de la ideologie la trăire

Written by Petrea Ciortan

 “I don’t aspire to be a good man. I aspire to be a whole man.” – C.G. Jung

 O nouă paradigmă holistă se naște pe Pământ. Interdisciplinaritatea a creat cadrul perfect puterii de a sintetiza și pe acest fond rigiditatea științifică, dogmatismul religios, decrepitudinea intelectuală și culturală și speculațiile universului spiritual încep să fie spulberate. Roadele aduse de ele au fost savurate și de mare folos iar timpul lor începe să apună. Prin noi viața orchestrează ceva cu totul și cu totul nou pentru modul nostru de a fi, dar eminamente ceva atemporal și etern definitoriu pentru logica și inteligența vieții.

Viziunile și ideologiile antropice în care omul este centru își trăiesc sfârșitul multimilenar și o nouă viziune se întrupează  în care viața și relațiile dintre toți actanții reprezintă centrul și marea miză. Și astfel umanitatea are marea șansă de a se reintegra în natura ce l-a generat, după un îndelungat autoexil.

Pe acest fond noțiunile de spiritualitate, dezvoltare personală vor fi redefinite și devirusate de tot ceea ce este învechit și născut din perspective antropice.

Viziunea holistă ne invită să medităm puternic la realitatea sugerată de noțiunile pereche întreg și întregire. Din această perspectivă evoluția spirituală și dezvoltarea personală nu reprezintă altceva decât un proces de (re)întregire ce ne oferă posibilitatea de a ne regăsi locul într-un întreg mai mare.

La prima lectură sintagma “proces de (re)întregire” poate nu își dezvăluie aromele subtile, pragmatismul inerent și raportarea strictă la corpul uman, dar acordându-i atenția cuvenită o să înțelegem că poate este una din cele mai potrivite sintagme care să definească dinamica actuală evolutivă a rasei umane.

Rândurile de mai jos își propun să contextualizeze procesul de întregire în cadrul noii viziuni holiste ce și-a început expansiunea la nivel planetar.

Contextualizarea procesului de întregire

În 1987, mai exact pe 16 & 17 august a avut loc Convergența armonică, primul eveniment spiritual mondial sincronizat desfășurat în mai multe locații cheie ale planetei.

Începând cu Convergența Armonică au fost aduse progresiv în conștiința umanității mai toate sistemele spirituale ale omenirii, create metode noi de auto-cunoaștere și dezvoltare personală într-un avânt nemaîntâlnit în ultimii mii de ani. Vrând nevrând, am devenit cobaii unui experiment de reamintire a cine suntem cu adevărat.  Iar în laboratorul reamintirii au avut loc și accidente, derapaje, atitudini extreme sau infantile, absolut toate fiind parte din dinamica unui evoluții de care aveam cu toții mare, mare nevoie.

Pe lângă darurile imense răsărite odată cu deschiderea către universul spiritual și expansiunea conștienței, către noi au început să planeze pentru a ne seduce și poate a ne testa și tot felul de himere și povești spirituale copilărești sau terifiante. E firesc. Ieșiți dintr-o beznă a conștiinței și simțirii, pentru a ajunge la maturitate a fost necesar să înghițim și gogoși spirituale și să mimăm profunzimea când abia puteam rosti câteva cuvinte cuprinse de fiorul autenticității și înrădăcinării în măreția și nemărginirea spiritului.

Trăim de câțiva ani atât o expansiune a discursului spiritual, cât și o inflație lesne de înțeles.

E un proces planetar firesc. Decuplați de la ritmul vieții, îndepărtați de conștiența propriei naturi, a fost necesar să se ivească un anumit bombardament informațional care să ne ajute să ne întoarcem în matcă și adevărurile conținute în propria natură umană.

Bombardamentul s-a transformat într-o inflație uneori cu aspecte nesănătoase și deseori a căpătat și perspective de coșmar prin aducerea senzaționalului uneori cu cote ridicole în discursul spiritual.

Lipsa unei viziuni largi și holiste despre natura umană (era aproape imposibil de conturat acum ceva ani) și axarea foarte mult pe informațional (“inițierea” acasă prin cărți și articole de pe net), intervenția marketingului în promovarea spiritualității au generat foarte multă confuzie.

Lipsa viziunii holiste ne-a făcut să vedem părți din proces și să considerăm drept adevăr ilustru informații care se refereau doar la anumite aspecte ale ființei. Axarea mult pe informațional ne-a țintuit extrem de mult în zona conceptelor și aici se află cei mai mulți oameni din categoria oamenilor spirituali. Ne este foarte simplu să denaturăm sensul cuvintelor și să le oferim noi o semnificație în funcție de datele propriei experiențe. Memorăm anumiți termeni precum iubire, armonie, paradis, pace, divin, sinarhie, dimensiunea a șaptea, îi încărcăm cu o anumită energie și importanță, îi includem în noțiunile de bază și în scurt timp credem că deja știm ce înseamnă ele, că deja am ajuns acolo, ceea ce e departe de a fi adevărat.

Marketingul a pus accent doar pe latura dulce și siropoasă a procesului de evoluție spirituală, doar e dificil să vinzi suferința și chinurile transformărilor ce survin odată cu profunda înflorire interioară. Tot marketingul a dezvoltat setea de a devora evenimente spirituale speculând la maximum curiozitatea oamenilor, ignorând deseori că evoluția se realizează lent și sigur și pe baza unor direcții clare.

Însă toate fac parte dintr-un master plan și nu e nimic de judecat aici, ci de diseminat & discriminat. Sunt momente când separarea bobului de neghină este imperativ necesară.

Trăim acum în dinamica limbajului spiritual planetar un moment asemănător cu o etapă celebră din evoluția culturii române. La un momendat Ion Heliade Rădulescu lansa un îndemn arhinoscut “Scrieți băieți, numa’ scrieți” ceea ce a stimulat foarte mulți oameni întru creativate, dar în scurt timp a generat și foarte multe creații de slabă calitate ce deja umplea de ridicol scena culturală. Pe acest fond, absolut necesar pentru a crea o cultură veritabilă, a apărut Junimea atât ca o evoluție firească, dar și ca o reacție creativă, societate culturală ce a făcut ordine în cultura română punându-i bazele valorice. Eminescu și Maiorescu au fost cele mai virulente și “discriminatoare” voci ce au făcut ordine în haosul generat de îndemnul lui Heliade Rădulescu.

Timpul structurării și clarificării discursului spiritual a venit. E vremea definitivă a sintezei și perspectivei holiste. Ultimii ani ne-au ajutat enorm să mergem pe drumul sintetizării și viziunilor de ansablu, iar prezentul ne ajută și cere imperativ să aplicăm sintezele și pe baza lor să inițiem proiecte și capodopere sociale pe termen lung.

La modul esențial discursul spiritual sugerează și presupune, chiar dacă rareori o și rostește, parcurgerea/realizarea unui proces de întregire ce facilitează întruparea prin corpurile noastre a unor frecvențe mai înalte ale conștiinței universale/ esenței/ spiritului ce se exprimă specific în cazul planetei Pământ

Procesul de întregire presupune în mare parte parcurgerea unor etape, sinonime cu activarea unor inteligențe latente aflate în corpul nostru și impulsionarea lor de a funcționa la frecvențe mai înalte, inteligențe corespunzătoare creierului abdominal, creierului inimii, a medullei oblongata și implicit a creierului cranian, toate acestea fiind unite la nivel fizic de nervul vag și coloana vertebrală. Procesul constă și în transcenderea blocajelor și limitărilor create pe baza unei funcționări limitate sau subversive a inteligențelor ce rezidă în corpul uman ce este prin excelență fereastra prin care esența eternă se exprimă.

 

Articolul face parte din programul holistic Aventura Întregirii și contextualizează realitatea “întregirii” și prefațează informația și acțiunile menite să faciliteze activarea inteligențelor specifice corpului uman. Accesul la aceste informații în acest moment se face doar participând la programul holistic Aventura Întregirii, iar într-un viitor apropiat ele vor fi prezentate într-o amplă lucrare ce niciodată nu o să poată înlocui pragmatismul și dinamismul unui grup.

Cei care intenționează să parcurgă acest program ți să pășească pe drumul întregirii să îmi trimită un e-mail la adresa petrea.ciortan@gmail.com.

About the author

Petrea Ciortan

Leave a Comment