Cer, cosmologie, astrologie Educație holistică

Mântuitorul har al blândeții – Pluton și eclipsa de Soare din Rac

Written by Petrea Ciortan

I.Cursul existenței mele a luat o cu totul și cu totul altă turnură începând cu ianuarie 2018 odată ce am ales să trec printr-o desăvârșită purificare emoțională și dinamizare a creierului emoțional – sistemul nervos enteric și am început să facilitez parcurgerea anumitor programe holistice ce vizează purificarea emoțională și activarea ritmică și succesivă a creierului emoțional și cel al inimii.

Purificarea și cristalizarea la nivel emoțional continuă și va mai continua mult timp de acum înainte. Transformarea prin care am trecut se reflectă în toate capitolele vieții, însă schimbarea radicală ce mi-a conferit o mult mai mare putere de înțelegere a proceselor vieții și a existenței mele o reprezintă deschiderea totală către a lucra cu limitele, condiționările, reprimarea și oprimarea ce există în noi fără să conștientizăm dimensiunile lor și necesitatea abordării lor dintr-un spațiu al acceptării și blândeții.

O a doua mare schimbare de proporții o reprezintă raportarea la corp și adâncirea în a savura și trăi misterele ce se ascund în el și în așa zisele creiere și inteligențe despre care știm prea puține, dar e minunat că începem să ne facem o imagine ne-deformată de subiectivismul căutărilor spirituale. Însă nu mă voi referi în aceste rânduri la această a doua mare deschidere, ci la prima.

II.Suntem învățați foarte mult în abc-ul inițierii în universul spiritual să ne afirmăm crezurile mărețe despre viață, legea atracției, despre magia creației și a co-creației. Suntem seduși să ne încredem în puterea intenției și a încrederii neclintite și neobosite în vibrațiile pozitive și a forței luminii.

E un mod foarte frumos și seducător de a privi viața și de a crede că ești pe drumul împlinirii și realizării fără să realizezi cât de cerebrale cât de arogante sunt aceste abordări atât timp cât în spatele lor se află setea de experiențe și dorința de a fi mai bun. Nu e nimic rău în a fi însetați de experiențe, dar asta trădează cât de puțină liniște și pace este în noi și implicit cât tumult emoțional ascundem și e foarte probabil ca toate intențiile, afirmațiile și proclamarea pozitivului și a luminii să fie extrem de sabotate de condiționările ce rezidă la nivelul creierului emoțional. Este profund evolutiv să vrem să fim mai buni, însă e eminamente pacificator și înfloritor să acceptăm bunătatea și puritatea care există dintotdeauna în noi.

Una dintre atitudini ne menține în sfera purgatoriului și a tensiunii existențiale, alta ne deschide către zări cristaline, către înflorirea vieții ce poate fi asemuită paradisului.

Desigur sună foarte promițător acceptarea bunătății și purității originare și așa și este. Ceea ce avem însă de realizat este că aceste diamante interioare ce rezidă în natura primordială și eternă pot fi scoase la „lumină” doar prin acceptarea tuturor aspectelor vieții noastre și implicit a tuturor condiționărilor, limitelor, blocajelor, umbrelor personale și colective. Nu numai că ele sunt mult mai pregnante în viața noastră, dar sunt dificil de perceput fiindcă operează din sfera subconștientului.

Acceptarea naturii noastre originare implică acceptarea tuturor limitărilor și condiționărilor. Drumul spre lumină trece prin întunericul conținut în creierul emoțional ce comunică prin câmpurile morfogenetice cu o parte din subconștientul colectiv sau acel câmp cuantic numit astral inferior în lumea spirituală.

Abordarea limitelor este o cale eminamente feminină ce presupune și reprezintă una din cele mai mari surse de întelepciune oferite nouă oamenilor. Ea presupune a evolua prin vulnerabilitate, acceptare, compasiune, blândețe si înțelegere și nu prin afirmare, intenție. Nu prin a desena cerul cu ceea ce credem despre viata, ci prin a ne pleca în ecuația smereniei  în fața a ceea ce este și nu ne închipuim că este.

Totul începe prin vulnerabilitate și sinceritate. Două caracteristici ale înțelepciunii apei față de care cu toții ne deschidem mai devreme sau mai târziu în acea clipă unică de grație și străfulgerare când viața simte că suntem cu adevărat pregătiți să o îmbrățișăm în toate formele ei de expresie.

III. Prin stârnirea apelor emoțiilor și informațiilor de frecvență joasă generată de aplicarea pe proria-mi piele a programul holistic ce viața m-a ajutat să îl conturez în ani și ani de experiență, m-am adâncit însoțit de nelipsita blândețe în foarte multă informație conținută acolo, mai exact am creat premisele ca ea să vină în plan conștient.

A urmat întâlnirea cu straturi și straturi de condiționare, limitare și umbre atât personale cât și colective, fiind încă de la începerea acestui proces conștient că nu este o graniță între personal și colectiv. Suntem UNA atât în ceea ce privește întunericul, cât și lumina, înțelegere ce stă la baza creării sentimentului unității și a transcenderii așa zisei dualități.

Procesul continuă și vin spre îmbrățișare informații din ce în ce mai adânci cu un caracter preponderent colectiv și cu cât el se amplifică și scufundarea e mai mare cu atât pacea, liniștea, radianța și creativitatea cresc în viața ce o experimentez. E un paradox fascinant și mântuitor. (((Iar această atitudine face parte din abc-ul artei magiei și alchimiei.))))

Desigur, este calea oferită mie și cumva cred în naivitatea mea că acest drum este un drum pe care mulți oameni sunt invitați să pășească, mai ales că el vizează înțelegerea unui creier fundamental al ființei umane a cărui dinamică influențează întreg organismul. Deja din această optică ideea de cale spirituală se spulberă și rămâne pentru mine imaginea clară de proces de întregire prin asumarea înțelegerii empirice și a dinamizării inteligenței ce rezidă în trupurile noastre ale tuturor.

IV. Suntem în pragul a unui dublu fenomen astronomic cu implicații foarte mari ce le vom experimenta în anii ce vin.

Pe 12 iulie se creează o rară aliniere între Soare, Pământ și Pluton. Mai exact, dacă am privi de pe Pluton, Pământul ar trece prin dreptul Soarelui. Această aliniere a mai avut loc în 1931 la mai puțin de un an după descoperirea planetei Pluton și va mai avea loc peste 161 de ani. Fenomenul este posibil fiindcă Pământul este foarte aproape de liniile nodurilor planetei Pluton. Detalii despre fenomen găsiți aici: (http://earthsky.org/space/pluto-july-12-2018-opposition-nodes-earth-transit).

Pe 13 se formează o eclipsă de Soare pe axa Rac, Capricorn (unde se află și nodurile planetei Pluton) ce deschide un ciclu de 2 ani de eclipse pe această axă și un nou ciclu de aproximativ 18 ani de raportare la universul emoțiilor, relația cu natura și mediul înconjurător, limbajul natural al vieții, corpul uman. Suntem invitați să onorăm mai mult ca niciodată viața în minunata ei curgere și să îmbrățișăm o atitudine de deplin respect față de planeta Pământ.

Acum câteva zile în pregătirea acestui eveniment am avut inspirația să mă adâncesc mai mult în abordarea limitelor personale, generaționale și colective și să adresez această invitație celor cu care am onoarea să relaționez în programele holistice ce le susțin.

La scurt timp am conștientizat deplin că în ecuația eclipsei se află și alinierea dintre Soare, Pământ și Pluton și am înțeles subit de ce atenția s-a întreptat spre limite și limitări și de ce am ales să promovez asiduu eclipsa de pe 13 (vezi evenimentul FB aici https://www.facebook.com/events/240589819873027/).

Enigmaticul Pluton se îndeletnicește printre altele cu procesele transformative și alchimice și implicit cu asumarea celor mai profunde frici, umbre și limitări.

Un ciclu mare de transformare se încheie și urmează altul cu implicații foarte mari la nivel social. Nu vreau să insist pe date astronomice și astrologice. Doar amintesc că la 19 grade în Rac se află Nodul Nord al planetei Pluton, la 23 de grade în Rac se află Nodul Nord al planetei Saturn și eclipsa le va dinamiza pe amândouă, mai ales în contextul în care și Saturn se află pe axa Rac, Capricorn, mai exact în Capricorn.

Urmează schimbarea polurilor de raportare la tesătura vieții planetei pământ și implicit o redefinire a structurilor de conducere și ghidare a umanității în ecuația respectului față de toate regnurile surori, chiar dacă asta va implica căderea unor imperii moderne și apariția altor centre de putere și ivirea unor structuri sociale dedicate sprijinirii evoluției comune în spiritul armoniei, prosperității, creativității.

Suntem deja și Vom fi ajutați și forțați și mai asiduu să ne plecăm în fața magiei și simplității vieții, să învățăm să respectăm planeta Mamă și să ne inițiem în limbajul natural al vieții, lăsând în spate dogmaticul de toate felurile: cultural, spiritual, economic, politic.

Procesul va dura ani și ani, însă mugurii lui încep acum, după o colosală pregătire pe care o resimt în toate fibrele ființei.

Dacă ar mai fi să menționez ceva despre eclipă este că ea astrologic potențează la maximum Racul. Soarele și Luna se află în Rac, Ascendentul este în Rac și implicit guvernatorul temei, Luna este în Rac cu tot cu Fortuna în acest semn ce are ca verbe reprezentative a naște, a simți, a ctitori. La modul cel mai simplu se poate afirma că această eclipsă este un activator al Slavei Vieții atât de frumos sugerată de această superactivare a femininului Rac ce vrea să zidească pe Pământ o nouă realitate și să schimbe polii de raportare la viață: vezi Pluton și Saturn în Capricorn.

Din perspectiva cheilor genelor Eclipsa activează perechea de chei 53 – 54, însă din punctul meu de vedere ea activează și perechea de chei 62 – 61 fiindcă influența unei eclipse se întinde pe o bandă de 6 grade în față și în spate raportat la zodiac și ea se produce la gradul 20 & 41 minute în Rac iar tehnic cheia 62 începe la 20 de grade și 45 de minute în Rac. Cei care au o perspectivă astrologică amplă înțeleg foarte bine dinamica astrală și înțeleg de ce ambele chei sunt activate.

V. Întorcându-mă la limitări și condiționări vă invit și pe voi să vă adânciți în a vă crea o listă alchimică pentru acest dublu eveniment și a vă a spovedi în fața Soarelui Existenței ce se află în inimile noastre ale tuturor și mai ales să reflectați la această cale de îmbrățișare prin blândețe a tenebrelor și umbrelor ce mustesc în subconștient, la a urma o deplină purificare emoțională. Ar fi minunat să ne amintim povestea Fata Moșului și Fata Babei și să pătrundem tâlcul modului în care fata Moșului se comportă cu lighioanele Sfintei Duminici. De mic când citeam povestea eram nedumerit de prezența lighionelor la curtea Sfintei Duminici. Crescând am realizat că lighioanele erau balaurii și umbrele interioare ale fetei ce se arătau în vibrația înaltă a sacrei prezențe.

Lista o putem lăsa deschisă și completa odată cu noi și noi conștientizări. O putem condimenta cu inimioare și flăcările cristaline ale purității și păstra într-un loc sacru al intimității noastre de zi cu zi cu deplina încredere în forța alchimică a acceptării dublate de blândețe și compasiune.

Lista personală de limitări am botezat-o “Limitări firești întru alchimică transmutare”. Am stat o vreme și am reflectat, am observat în universul meu și am scris cu bucurie ceea ce am fost iarăși capabil să observ. Și m-a cuprins un val de mare tristețe eliberatoare când am scris că nu am fost crescut în iubire. Sufletul a plâns sfâșietor. Știam asta de mult timp și eram destul de împăcat cu faptul că dragii mei părinți m-au iubit atât cât au putut să iubească sub imperiul unor vremuri și condiționări extrem de tulburătoare. Însă în această lumină a unor momente de pace nemaîntâlnită până acum, acest moment de reamintire a faptului că am fost privat de frecvența iubirii în copilărie a declanșat un proces de acceptare a faptului că mai toți oamenii de pe Pământ am fost orfani fiindcă nu am avut în jur acel spațiu de iubire înfloritor pe care apoi ne-am asumat să ni-l creăm printr-o susținută transformare pentru a-l dărui copiilor și întregii structuri de viață.

Am atins fără să vreau cea mai sensibilă coardă ce rezonează în noi toți. Am crescut într-un sistem social lipsit de iubire și asta cred că reprezintă cea mai mare limitare ce suntem invitați să o acceptăm cu toții.

A doua limitare majoră cred că o reprezintă faptul că am fost educați și modelați de gândire și limbaj.

A treia mi se pare a consta în faptul că nu ne cunoaștem corpul și implicit nu trăim adevărul și misterul conținut în el.

A patra mare condiționare simt că rezidă în influențele comportamentale ce vin pe filieră sexuală. Suntem al naibii de influențați, de-o manieră pe care o conștientizăm prea puțin, să ne comportăm așa cum se crede că e firesc să se comporte un bărbat sau o femeie, fără să înțelegem simplul adevăr că în primul rând suntem oameni, iar a fi bărbat sau femeie este o expresie a omului, o nuanțare magnifică menită să ofere continuitate speciei și farmec existenței. Cred că vom descoperi ce înseamnă a fi om-femeie și om – bărbat tocmai eliberându-ne de toate șabloanele și credințele agresive și limitatoare ce gravitează în jurul fii bărbăt & fii femeie, “divinul masculin” & “divinul feminin”.

Există foarte multe limitări, condiționări cu conotații personale și colective, iar aceste patru amintite mai sus (mi se pare că) reprezintă sursa tuturor limitărilor și condiționărilor umane. Ele pot fi numite și altfel, dar nu asta contează. Vital este faptul că m-am deschis către acest înțeles, că viața m-a șlefuit suficient pentru a păși și împărtăși această optică.

Acum 7 ani într-o ceremonie realizată în pădurea Comanei am călătorit cu ajutorul plantei mele ghid și unul din darurile călătoriei l-a reprezentat o discuție cu Conștiința Universală ce o numim Dumnezeu. Desigur așa a interpretat creierul meu un mesaj ce mi se oferea spre înțelegere. În dialog mi se spunea care este secretul evoluției pe Pământ și la auzul lui am fost extrem de revoltat. “Cum, e atât de simplu?”. Iar Marele Licurici râdea de răsuna Universul. “Daaa. Ha ha”

Firește că revenit la clasica formă de conștiință am uitat secretul ca să-l descopăr prin probele de foc ale vieții și nu așa la taifas cu inteligențele cosmice. Deseori mi-am amintit acest moment și de câteva ori am crezut că am înțeles despre ce era vorba, dar eram departe de adevăr.

De câteva zile momentul mi-a reapărut pe fondul acestui proces de adâncire în limite și umbre și am realizat subit că acesta era secretul împărtășit de conștiința universală: acceptarea cu blândețe a limitelor, condiționărilor, tenebrelor, umbrelor ce mustesc în noi, altfel spus acceptarea cu blândețe a tot ceea ce suntem și nu ne închipuim că suntem. E chiar atât de simplu cu simpla condiție să treci de frica de a te vedea așa cum ești, altfel spus de a-ți oferi luxul de a fi vulnerabil și sincer ca apoi acceptarea și blândețea să poată interveni prin grația ce o ascund.

Când accepți ceea ce ești și manifești, ceea ce accepți începe a se destrăma. Bine am ajuns în universul magiei împuternicirii și alchimiei simplității.

Acceptarea fiecărei limite implică a aduce compasiune, înțelegere acolo unde nu e. Îmbrățișarea umbrelor și a tenebrelor pacifică sufletele și pas cu pas întregul sistem social fiindcă prin puterea acceptării conflictul  și zbaterea interioară dispar și  puterea grației vieții devine implicată în ecuație. O așa mare forța are acceptarea dublată de blândețe. Fiindcă ea este însăși glasul Vieții care înțelege tot, iartă tot și iubește tot și ne eliberează de toate limitările pe care însăși existența în această dimensiune și în corp fizic le-a născut. Aceasta este grația Mamei Cosmice ce nu este decât un alt nume al Slavei și Inteligenței Vieții ce intervine atunci când ești cu adevărat îndrăgostit de totalitatea existenței cu vremurile ei de spini sau de crini, cu cerul întunecat sau senin, când ești pregătit să iubești cu adevărat tot ceea ce există sub Soare.

Scriind aceste rânduri de final mi-au răsunat în inimă unele versuri din celebra rugăciune a lui Francisc de Assisi cu care aleg să  închei această invocare a stării de vulnerabilitate întru acceptare a tot și a toate prin mântuitorul har al blândeții pe care vă invit să îl simțiți ca stare de fond în aceste vorbe de duh:

Rugăciunea Sfântului Francisc de Assisi

Doamne,

fă din mine un instrument al păcii Tale.

Unde este ură, eu să aduc iubire,

Unde este vină, eu să aduc iertare,

Unde este dezbinare, eu să aduc unire,

Unde-i rătăcire, eu să aduc adevărul,

Unde-i îndoială, eu să aduc credinţă,

Unde-i disperare, eu să aduc speranţă,

Unde-i întuneric, eu să aduc lumină,

Unde-i suferinţă, eu să aduc bucurie.

Doamne, ajută-mă ca mai curând eu să mângâi pe alţii

decât să fiu mângâiat,

Ca eu să-i înţeleg pe alţii decât să fiu înţeles,

Ca eu să iubesc pe alţii decât să fiu iubit.

Căci atunci când mă uit pe mine însumi atunci mă regăsesc,

Când iert atunci găsesc iertare,

Când mor pentru mine, atunci viez pentru viaţa de veci.

Amin.

About the author

Petrea Ciortan

Leave a Comment