Artă și frumusețe

Bucură-te Viața născătoare de arzătoare adorare

Written by Petrea Ciortan

Ave Maria Gratia Plena, Slavă infinită pururea Fecioară mamă a noastră a tuturor.

Viața își scrie poezia și misterele ei în multe moduri chemându-ne în permanență și oferindu-ne cadrul infinit de înflorire, de ratăcire față de adevărurile sădite de ea în noi și de magică redescoperire și semnificare a existenței în miriade de forme.
Textul ce vă invit să îl parcurgeți este mai degrabă nonreligios și demistificant și în același timp el este o ofrandă adusă infinitei mame ce ne ține pe toți în brațe și o pomenim zilnic sub numele de Viață.

Numele Maria cel mai probabil derivă din rădăcina egipteană mr(j) ce înseamnă iubire, iar iubirea în înțelesul ei larg ce cuprinde razele gamma, razele x, particulele neutrino este sursa prin excelență din care cosmosul se naște clipă de clipă și totodată legătura cu ceea ce s-ar presupune că există dincolo de găurile negre inclusiv gaura neagră Sagitarius A, considerată a fi centrul galaxiei noastre.

Despre iubire se poate vorbi în fel și chip, iar la modul cel mai simplu iubirea este acea energie ce dă naștere universurilor, fecundează diferite substanțe primordiale precum apa pentru a oferi cadre de existență și dinamică cosmică și deopotrivă hrănește și ține unit într-un infinit întreg etern curgător toate formele de viață hrănindu-le în permanență.
Maria (Maryam) cea sărbătorită pe 8 septembrie, mamă a lui Iisus (Joshua) a fost o întruchipare a Mamei Cosmice, a unei energii colosale ce tronează în inima a tot ce există, dar și o potențare a unui mister și deopotrivă invitație de a ne regăsi cu toții în nectarul iubirii. Omul Maria a înttrupat o supraconștiință ce în vastitatea ei animă universurile și alături de ea un întreg ciorchine de inimi au venit pe Pământ pentru a-l omagia și învălui în coordonatele iubirii. Istoria se repetă la final de ciclu, cu o deschidere în spirală spre o beatitudine planetară.

Maria este iubire și iubire e Maria și prin asta este mama a tot și a toate și chiar mai mult decât a tot, este inimă și sursă atât pentru forțele și energiile electrice (masculine) cât și magnetice (feminine) ce dansează permanent prin infinitele galaxii.

Fecioara, virginitatea este iarăși un mister și un tâlc pe care dacă îl savurezi reintri în starea de a trăi și contempla puritatea absolută a vieții.
Dintre toate constelațiile pe care le vedem pe cer poate cea mai reală este cea a Fecioarei. Pentru cei care nu au informații mai largi despre astronomie se cuvine a face mențiunea că ceea ce înțelegem prin constelații clasice sunt niște proiecții în plan create de oameni pentru a-și explica universul și a-l semnifica. Desigur, ele au poveștile lor ce conțin multe date reale ce au dat naștere astrologiei, cheilor genelor și altor viziuni cosmologice cu caracter chiar științific pe care din fericire începem să le înțelegem din ce în ce mai clar.

Constelația Fecioarei se află proiectată cumva aparent distinct de celelalte constelații undeva între Leu și Balanță, însă la modul real ea înglobează mare parte din Universul vizibil fiind un cluster de galaxii ce împreună cu alte clustere formează superclusterul Laniakea, ce înseamnă nemărginitul paradis în hawai-ană.
Suntem după cum realizăm cu toții în pântecele Fecioarei virgine ce în puritatea ei absolută ne conține, ne naște, ne hrănește și animă. Mai mult suntem parte din Fecioară, parte din Mama Cosmică ce ne iubește atât de mult și ne invită ca prin iubirea noastră să participăm la creșterea Slavei ei Infinite.
Evidența este e simplă: totul este puritate și doar credința inconștientă că suntem separați de viață și că nu merităm darurile ei oferă sentimentul impurității.

Pentru mulți a vedea lucrurile astfel poate părea demitizant, mai ales pentru cineva a cărui sistem de credințe este înrădăcinat în valorile clasice creștine, însă optica este mai degrabă demistificatoare, devirusantă și binevenită pentru a ne conferi statutul de fii și fiice ale vieții și a ne elibera de sclavia conceptelor limitative.
A renunța la ancorarea în arhetipuri este unul din cele mai curajoase gesturi. El te proiectează în misterul vieții și potențează ceea ce mulți înțeleg prin sacralitate. A te raporta la niște imagini încărcate atât de mult de crezurile limitative ale oamenilor despre dumnezeu și univers ce își au sensul lor în curgerea istoriei reprezintă a trăi înghețat, defazat și contractat în așa măsură încât pulsul vieții cu greu te mai poate mișca.

În ceea ce mă privește astfel de înțelesuri m-au făcut să înțeleg mai profund cu inima ce s-a întâmplat acum 2000 de ani în Galilea și să fiu mai creștin decât puteam să îmi imaginez. Mai mult, această simplificare înlătură tendința de a privi și experimenta realitatea prin filtre culturale născute în trecut. Mă face să fiu liber, să îmi asum existența și să am deplinul înțeles că pășesc în mister, în trăire fără să să mai fie necesar să îmi argumentez trăirile, o tendință de ne ține captivi și separați de miezul ființei noastre și autenticitatea ei.
Maria este Iubire și deopotrivă nemărginirea ei. Iată adevăratul nume al Mamei Cosmice.

Un alt nume al ei prin care noi o putem omagia este bucuria ca răspuns inerent a formelor de viață față de însuflețirea iubirii.
Dacă iubirea ne naște, prin bucurie îi răspundem și ne intersectăm cu ea. De aceea de fiecare dată când suntem bucuroși ne lăsăm cuprinși de iubire atât cât putem să gustăm din cupa ei și înălțăm imnuri de slavă Mamei Cosmice și mamei infinite al cărei nume cel mai simplu și relevant este Viața.
Bucuria are nenumărate forme: încântare, extax, beatitudine, entuziasm, chiar și acceptarea alchimică a suferinței. Accepțiunea termenului e largă. În albaneză bucura înseamnă frumusețe și e legitim să trăim adevărul că bucuria e frumusețe și că tot ceea ce este în acord cu propria natură este bucuros și frumos, bucurie și frumusețe curgătoare.
De aceea pentru mine numele și anima țării acesteia, a întregului vortex balcanic ce o cuprinde și a planetei este BUCURA ca verb activ și dinamizator, Țara și Tărâmul Bucurie ca mod natural de a reflecta și răspunde Iubirii din care toate s-au născut.

Bucură-te Grădină a Mamei Infinite, să ne bucurăm oameni și astfel să ne dăm voie să înflorim superlativ ca vlăstare, fii și fiice ale Vieții. Și o singură clipă dacă ne dăm voie să realizăm că Viața este Iubire, toate vălurile ce ne țin departe de lumina ei încep a se destrăma.

În definitiv totul este o poveste a iubirii și a căutării mai mult sau mai puțin dramatice a cărărilor ce duc spre ea. Totul e un cânt de iubire sau o invocație disperată ori tăcută a ei.

“Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.” Bucură-te Viața născătoare de nesfârșită devoțiune.

Bucură-te Viața născătoare de arzătoare adorare devoțiune.

 

About the author

Petrea Ciortan

Leave a Comment