Noi Suntem Inima Pământului

Strigătul creării civilizației solare – Noi Suntem Inima Pământului II

Written by Petrea Ciortan

Strigătul creării civilizației solare – Noi Suntem Inima Pământului II

1.Pentru a ne zugrăvi o minimă imagine a unei civilizații solare și a necesității articulării ei, dincolo de orice urgență planetară, este suficient să conștientizăm că Soarele nu e doar sursa de lumină, discul alb radiant pe care îl putem privi ziua când cerul e senin. Soarele prin excelență este întreg sistemul solar și parte dintr-o arhitectură galactică și cosmică în față căreia nu ne putem decât mira.

Deși așa ne este mai ușor să percepem sau așa am fost obișnuiți, planetele sunt mai mult decât copiii Soarelui și el cu mult mai mult decât un părinte. Fiecare planetă este o expresie a Soarelui și o funcție a lui, iar Soarele ca centru nu reprezintă decât inima sistemului, a întregului trup din care fac parte toate planetele, lunile, astereozii și lumile vizibile și invizibile asociate lui.

Clipă de clipă trăim atât pe Pământ cât și într-o realitate solară chiar dacă percepția noastră este că trăim doar pe Pământ. Gravitația neputinței noastre de a privi cu inima ne-a făcut să credem că eminamente aparținem doar unei planete, experiența fiind deseori descrisă în termeni de apăsare, gravitate, suferință. Deseori omenirea s-a uitat spre cer în ideea invocării unei mântuiri și a unei fericiri eterne, uitând că Pământul este parte din cer și din grația Soarelui și a Universului.

Suntem atât ai Pământului și e firesc să ne conturăm o conștiință a respectului față de planetă, suntem ai Soarelui și suntem invitați să ne formăm o conștiință solară și suntem ai galaxiei Calea Lactee parte din Universul vizibil și în dezvoltarea noastră odată cu formarea unei conștiințe solare începem să ne deschidem cu adevărat către o conștiință galactică și universală.

Raportat la corpul uman urmând principiul că microcosmosul reflectă macrocosmosul, sistemului nervos enteric (creierului emoțional) îi corespunde conștiința planetară, creierului inimii conștiința solară și medullei oblongata și creierului cranian conștiința universală. Pe această imagine sunt articulate toate programele holistice ce vor continua ritmic acest text în anii ce vin. Ele sunt menite să ne deschidă către frecvențele specifice Pământului, Soarelui și centrului galactic Sagitarius A.

În acest moment mare parte din omenire are  nevoie de conturarea unei conștiințe planetare și implicit de o devirusare a creierului emoțional și de o calibarare a acestuia la energia și pulsul planetei ceea ce face posibilă acordarea creierului inimii cu pulsul soarelui și ulterior a medullei oblogata cu înalta energie a găurii negre Sagitarius A și tărâmului nemanifestat. Acest ultim pas este atât de îndepărtat de actuala stare de a fi a umanității și el va fi făcut cândva la modul plenar după nenumărate salturi și transformări ale umanității. Această ultimă conexiune există și în această condiție de homo sapiens, dar ea este extrem de puțin sesizabilă și este denumită deseori sub numele de conexiune cu esența sau sinele mai înalt.

Admițând în ecuația reconsiderării locului nostru în țesătura vieții că aparținem în primul și în primul rând întregului numit Soare ca o expresie și funcție a lui, realizăm că în termenii firescului orice civilizație terestră este menită să fie orientată către Soare, acordată cu el și articulată după frecvențele și radianța solară.

Prima caracteristică de bază a unei astfel de civilizații o reprezintă respectul față de planetă și față de toate formele de viață găzduite de aceasta, forme de viață vizibile cu ochiul liber sau plasate pe o frecvență mai înaltă (vezi elementalii).

A doua caracteristică definitorie o reprezintă capacitatea membrilor civilizației de a se acorda la înaltele frecvențe solare prin activarea deplină a creierului inimii ce oferă posibilitatea de a gusta permanent din darurile înalte ale soarelui și ale iubirii și de a trăi, crea, acționa din această calitate.

În această stare de grație se ajunge după o activare a sistemului nervos enteric ce prespune devirusarea lui de toate informațiile conținute în câmpurile astrale și mentale create de omenire în perioada ei de tumult, angoasă și suferință.

Vă invit să ne folosim puțin imaginația și puterea de a ne mira.

Primele forme de viață independente pe Pământ s-au născut în apă în urma “fecundării” acesteia de către razele de Soare ce au proprietatea de a in-forma apa. La rândul său Soarele este informat de gaura neagră Sagitarius A, ce la rândul ei transmite energia dinspre un alt punct central sau nodal de dincolo de lumea vizibilă.

Celule primordiale au evoluat, o parte au migrat către continente și de-a lungul evoluției Pământului au dat naștere uimitoarelor forme de viață: au apărut reptilele, dinozaurii, păsările, mamiferele și miriadele de alte ființe ce înrumusețează Pământul. Omul a răsărit și înflorit pe baza acestei evoluții a primei celule apărute în apă. Deopotrivă el este atât o ecuație a evoluției speciilor, dar și una a designului inteligent. Cele două pucte de vedere aparent antagonice ce tratează originea vieții pe Pământ se completează reciproc.

Despre mai toate ființele în afara omului (și a delfinilor și balanelor) se poate spune că trăiesc într-un natural foarte acordat cu inteligența Pământului și a spiritului grupului din care fac parte.

Omul are un destin aparte care nu îl diferențiază de celelalte forme de viață, ci mai degrabă un destin ce încununează o întreagă evoluție a formei de viață primordială apărută în apă prin sărutul Soarelui.

Prin om raza de Soare care a generat viața pe Pământ devine conștientă de sine prin proprietatea acestuia de a iubi, de a avea inima deschisă, tehnic de a avea creierul inimii activ ceea ce îl face pe om să opereze conștient cu razele de Soare, să le canalizeze și să fie prin forma și biologia sa parte și expresie a Pământului și prin capacitatea de a-și folosi inteligența inimii parte și expresie a Soarelui.

Oricât de evoluat ar fi homo sapiens, rațiunea și inteligența născută mai ales prin relaționarea cu mediul și instinctul acestuia de a supune natura trădează încă subordonarea lui față de forma și instinctul imprimat de natură.

Prin capacitatea omului de a iubi, forma este sublimată și însăși Pământul devine acea onorantă condiție și expresie ce prin om se iubește pe sine însuși și deopotrivă oferă posibilitatea Soarelui de a radia și mai multă iubire pe Pământ prin om și acestuia și implicit tuturor formelor de viață ce au stat la baza nașterii omului șansa de a evolua printr-o adâncire continuă în radiața și inteligența Soarelui.

Nașterea primei forme de viață pe Pământ a reprezentat începutul evoluției planetei către o realitate mai înaltă. Apariția omului reprezintă un moment epocal în evoluția tuturor formelor terestre, chiar daca asta ar însemna și o intervenție genetică a unor rase extraterestre ce nici nu poate fi negată, nici prea mult invocată în discuție, iar momentul de grație când omul devine conștient de capacitatea sa de a iubi reprezintă un salt cuantic pentru întreaga planetă.

Omul este cel mai frumos vis al planetei Pământ și cel mai frumos dar pe care Soarele și conștiința supremă ce animă toți Sorii tuturor Universurilor l-a oferit planetei Pământ și destinul lui este conținut în prima celulă de viață ce a răsărit pe acest Pământ, în însăși razele de Soare ce au făcut posibilă apariția vieții.

Logica unei civilizații solare se află în acest înțeles asupra ființei umane și a evoluției vieții pe Pământ. Ea este defapt singura civilizație legitimă ce reflectă capacitatea omului de a iubi și de a folosi inteligența inimii, iar civilizațiile consemnate de istorie și actuala civilizație nu sunt decât o etapă de tranziție către o civilizație solară. Justiția vieții o cere și implicit actuala transformare a lui homo sapiens.

Dincolo de orice urgență planetară conținută în accelarata infuzie de informație solară a realității planetare, conturarea unei civilizații solare este un act atât justițiar, reparator prin restabilirea unui echilibru și a unei armonii prestabilite, cât și un gest care încununează evoluția lui homo sapiens și o șansă extraordinară de a descoperi frumusețea și logica iubirii și a o traduce în stil de viață menit să fericească întreaga realitate planetară.

Având o minimă conștiință solară unele fapte ale istoriei le putem înțelege în adevărata lor lumină.

Intenția uimitoare a lui Akhenaton de a construi Orașul Soarelui și de a reforma deplin Egiptul nu are nici o legătură cu modul în care înțelegem noi azi un cult solar sau zeificarea Soarelui. Pur și simplu Akhenaton voia să pregătească Egiptul și lumea pentru aceste momente de infuzie solară. Dacă e să vedem prin prisma valorilor culturale actuale, gestul lui Akhenaton nu poate fi înțeles cum se cuvine. Însă dacă începi să înțelegi logica vieții și a Soarelui, intenția lui Akenaton este lesne de perceput în adevărata sa lumină ca gest pregătitor.

Unul din rolurile lui Joshua ben Josif și a ființelor din jurul lui a fost atât de a canaliza energie solară în genetica și câmpurile energetice ale omenirii, dar și de a-i învăța pe oameni să își deschidă inima, realitate ce permite gestionarea fluxurilor mari de energie solară. Dogmatizarea iubirii nu servește nimănui și ne este absolut imposibil să accesăm logica creștinismului de dinainte de creștinism(ul oficial), fără a înțelege intima relație dintre iubire și razele de Soare.

Îndemnul ce încununează Cina cea de taină „Precum v-am iubit Eu pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul” (Ioan 13, 34-35) poate fi văzut dintr-o cu totul și cu totul altă optică.

Iubirea nu e o realitate fictivă, subiectivă, ci o expresie a unor energii cosmice foarte înalte conținute în logica razelor x, gamma etc.

2000 de ani sunt extrem de puțini în istoria unei planete și în acest răstimp abia dacă am ajuns să gustăm minimal din cupa iubirii prin anumiți oameni pregătiți și deopotrivă vârfuri de lance ale conștiinței umanității.

Familiarizați cu simbolismul spiritual îl putem asocia pe Iisus cu multe alte imagini mitologice, însă pentru a înțelege rolul lui și a ne percepe evoluția ultimilor 2000 de ani și a noastră ca homo sapiens, este ideal să înțelegem acest accent pus pe iubire, inimă în ecuația posibilității creierului inimii de a canaliza și integra razele Soarelui.

Procesele ce vizează evoluția și inițierea unei civilizații se desfășoară mereu lent în faze succesive ce pot dura mii și mii de ani.

Iubirea a cucerit lumea oricât de războinică și plină de lipsuri ar părea ea. Ceea ce pare haos acum este începutul unei noi ere iar umanitatea prin anumite vlăstare ale ei este pregătită să ctitorească o civilizație solară, să întrupeze era de aur a iubirii și armoniei.

2. Societatea patriarhală în defilarea ei pe Pământ pentru a da naștere unei noi condiții umane a avut pornirea de a conceptualiza existența și de a defini și îngheța viața în abstracțiuni și definiții ceea ce ne-a și servit în evoluția noastră, dar ne-a și îndepărtat de miracolul și misterul existenței.

Raportat la un anumit fel de a fi violent și agresiv față de mediu și viață, apariția conceptului de Dumnezeu și a religiilor a reprezentat un salt în evoluție, însă și o cruntă limitare în ceea ce privește abilitatea de a trăi și experimenta direct ceea ce se află dincolo de conceptele Dumnezeu, divin, sacralitate.

Abstractizarea vieții l-a făcut pe om mai degrabă să se închine în fața ideilor și conceptelor decât să se plece în fața inefabilului și frumuseții desăvârșite a vieții.

Calea societății patriarhale a fost una masculină, logică, rațională ce ne-a privat pe noi oamenii de a vedea simplu adevăr că ceea ce se înțelege prin Dumnezeu se exprimă tocmai prin formele de viață față de care noi nu am avut abilitatea de a manifesta deplin respect decât izolat prin anumite socități tribale sau prin anumiți deschizători de drumuri ce au arătat mereu noi moduri de exprimare a iubirii, respectului și de contemplare a frumuseții și simplității vieții.

Mii de ani formele de viață și femininul au fost privite cu mult dispreț. Oamenii, stăpâniți de o nostalgie apăsătoare și incapacitate de a se bucura de viață, au ajuns să se raporteze la o sursă etern îndepărtată și să trateze cu nesfârșită aroganță viața.

Desigur acest proces își are sensul lui în dezvoltarea noastră ca specie și chiar această abstractizare și aroganță ne-a condus din condiția de om supus instinctelor și mediului înconjurător, într-un om capabil de a-și pune întrebări existențiale și ulterior către zorii apropierii față de viață prin respect și iubire.

Mii de ani, pe un fond de presiune exercitată de vârfurile ierarhiei ce a generat în cadrul maselor sclavie, sărăcie și o constantă lipsă de educație, oamenii au venerat un Dumnezeu exterior, o sursă intangibilă și etern îndepărtată, fără să înțeleagă că această conștiință se află și se exprimă prin toate formele de viață și mai ales prin ceea ce se înțelege astăzi prin pulsul planetei și al Soarelui.

Dumnezeu nu se află în temple, în incantații, în scrieri sacre, în sisteme metafizice și nici măcar noua definiție “Dumnezeu este iubire” nu este tocmai cea mai potrivită atitudine prin care putem să contemplăm divinitatea mai ales atât timp cât iubirea ne este străină deși o invocăm și rostim atât de mult.

Dumnezeu se află în frumusețea florilor, în statornicia pietrelor, în sclipirea apei, în razele de Soare, în verticalitatea și grația arborilor, în zborul păsărilor, în surâsul etern al oamenilor și a infinitelor galaxii.

Mai exact Dumnezeu se află în “inima” a tot ceea ce există ca formă de viață individualizată și are o expresie mai puternică în inima întregurilor numite planete și stele, iar iubirea nu este altceva decât acea energie care atât hrănește toate formele de viață, de la galaxii la firele de praf, dar le și ține pe toate unite.

De aceea inima a fost mereu văzută în științele inițiatice ca un mare secret și un loc de “cucerit” de către neofiți, fiindcă inima funcționează ca un procesor de informație, ca o gaură neagră, ca o deschidere absolută ce te conectează cu toate inimile nemărginirii.

Accesarea spațiului inimii te face să te plasezi și să ființezi în ceea se înțelege prin Dumnezeu ce nu este altceva decât toate inimile Universului și Existenței absolute și implicit forma de expresie a inimilor.

Iar dacă a ființa în Dumnezeu este sinonim cu a accesa tărâmul inimii, a-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi frumusețea desăvârșită a tuturor formelor de viață, chiar dacă acestea au uitat de frumusețea lor.

A trăi conectat la Sursă înseamnă a trăi conectat la adevărul și strălucirea inimii tale, iar a te adânci în Sursă presupune a te adânci în informația conținută în inima Pământului și a Soarelui.

Din această perspectivă se poate spune fără ezitare că întoarcerea definitivă în brațele lui Dumnezeu și a dimensiunilor superioare existențiale presupune o re-orientare către inima și pulsul planetei Pământ.

Da, se poate afirma fără nici o urmă de erezie că Soarele este un chip strălucitor al lui Dumnezeu și cea mai accesibilă față la care noi oamenii avem acum acces.

Exact cum noi suntem o expresie a divinității, așa și Pământul este și mai ales Soarele ca inima a întregului sistem solar. Odată ce inima noastră s-a re-acordat cu inima Pământului, ce se scaldă în iubirea Soarelui, ea este definitiv re-întoarsă în Inima Universală și implicit ea devine (parte din) Dumnezeu.

Pornind de la propria noastră inimă și implicit de la conștiința activării ei, în călătoria noastră întâlnim inițial alte trei inimi, porți către alte stratificări energetice și secrete absolute spre care prin trăire începem să ne deschidem: inima Pământului, inima Soarelui, inima Galaxiei ce este o poartă către o altă condiție pe care probabil o vom experimenta în călătoria noastră prin infinitate și eternitate.

Însă ce este de reținut este că odată ce am reajuns deplin, dar deplin în spațiul inimii, suntem iarăși parte radiantă și conștientă prin trăire din Dumnezeu, din Inima a tot ce Există, iar în acest proces de reală deschidere a inimii, pulsul Pământului și al Soarelui au un rol capital, iar reconsiderarea Pământului și a Soarelui de către umanitate devine o urgență metafizică.

Întoarcerea în Dumnezeu sau în sursa despre care deseori se vorbește în lumea religiilor și a sistemelor spirituale este absolut imposibilă sau abordată cu ignoranță pe un fond de lipsă de respect față de viață. Nu ne putem întoarce în Dumnezeu sau în Sursă fiindcă suntem dintotdeauna acolo, chiar dacă am uitat sau nu realizăm asta. În schimb putem să îl trăim pe Dumnezeu, accesând informația din inima noastră, din inima Pământului, din inima Soarelui, a inimii Galaxiei.

Și poate că a venit vremea să realizăm că Dumnezeu este suma tuturor inimilor din întreg Universul și implicit dinamica lor și să ne adâncim în această trăire, eliberându-ne de presiunea căutării lui Dumnezeu și de toate definițiile limitative și dogmele și sistemele create în jurul lui.

În definitiv contează trăirea și nu suma teoriilor și definițiilor, iar trăirea este absolut imposibilă fără respectul desăvârșit față de formele de viață ale acestei minunate planete, fără iubirea arzător exprimată față de Soare.

3. Definitoriu pentru manifestarea civilizației solare o reprezintă formarea Vetrele Soarelui înțelegând prin ele calitatea unui grup de a trăi acordat la valorile unei inimi deschise și de a forma împreună o inimă comună.

Civilizația solară nu va mai avea la bază funcția de reproducere ce naște unitatea familială, ci capacitatea oamenilor de a iubi și de a exprima la nivel de grup iubirea pe baza căreia se va recrea familia universală sau simplu adevăr că împreună formăm Marele Om.

Simbolul cel mai sugestiv pentru grup îl reprezintă masa rotundă și coeziunea oferită de combinația numerică 12 plus 1.

În acest moment omenirea este divizată în milioane și milioane de familii și funcții de reproducere ce dispersează coeziunea, puterea umanității de a merge pe un drum al comuniunii și uniunii și de a forma o inimă, o minte și un trup capabil să se servească pe sine și deopotrivă să servească planeta în cele mai onorante și frumoase moduri.

Cele mai multe dintre familiile omenirii sunt centrate pentru a își asigura propriul confort și siguranță, iar felul lor de a trăi este mai degrabă unul dictat de instinctele de supraviețuire și perpetuare a speciei dincolo de bunăstarea la care au acces.

La acest nivel există un total dezinteres față de universul inefabil al inimii și al trăirii adevărului interior.

O altă categorie de familii o reprezintă cele în care un mebru din familie simte o chemare profundă spre cunoașterea de sine și procesul de individualizare și întregire. Aici lucrurile sunt ca dinamică mai tulburi relațional decât în prima categorie fiindcă deseori se creează universuri paralele. Dacă în prima categorie oamenii cumva se raportează la aceleași valori, în această categorie viziunile sunt diferite și apar foarte multe tensiuni și provocări ce își au rostul în cadrul evoluției conștienței tuturor membrilor familiei dar și îngreunează o implicare activă în serviciul vieții în ceea ce îi privește pe cei aflați conștient pe drumul indidualizării și întregirii.

Cei mai mulți dintre oameni la acest nivel deși se privesc nu se văd, deși își vorbesc nu se ascultă.

O a treia categorie o reprezintă familiile în care toți membrii se află într-un proces de întregire iar de cele mai multe ori ei sunt angajați în a-și stimula creșterea reciprocă, de a-și exprima atât cât e posibil creativitatea și de a se bucura de darurile vieții. Cei mai mulți dintre ei se mulțumesc cu aceste coordonate fără să conștientizeze că există încă un pas mare de realizat ce survine odată cu finalizarea procesului de individualizare.

Din utimile două categorii amintite se vor forma viitoarele Vetre ale Soarelui și nu ar fi deloc surprinzător ca și din prima categorie mulți dintre cei care reușesc să iasă din înlănțuirile materiale și conceptuale să se îndrepte cu pași rapizi către logica și pulsul Vetrelor Soarelui.

Structura actuală a familiei servește în mare parte subzistenței și perpetuării speciilor și unor nevoi limitative culturale și cu rari excepții familiile umane se află în serviciul întregului.

Orchestrarea socială având ca centru familia a fost necesară pentru evoluția lui homo sapiens iar în acest moment ea servește perpetuării actalului sistem social cu valorile lui limitative și anacronice ce prin logica lui divide et impera ce funcționează ca un virus letal își arogă supremația asupra tuturor ființelor  umane.

Pasul către realitatea socială a iubirii cere de la sine o nouă arhitectură socială în care rolul principal îl va avea grupul, ciorchinele de suflete pe care îl denumesc Vatră a Soarelui.

Asta nu înseamnă că ceea ce înțelegem prin actuala familie va dispărea, ci că ea va fi total redefinită. Rolul grupului va deveni din ce în ce mai mare în lumea oamenilor cu inima însorită și grupul așezat la masa rotundă va ști să ia deciziile capitale pentru bunăstarea tuturor și a întregului.

Pe această consolidare a Vetrelor Soarelui însăși ideea de relație intimă va fi redefinită. Dacă în cele mai multe cazuri relațiile actuale servesc alchimizării condițiilor de victimă, agresor și salvator și implicit unei alchimii emoționale și mentale, odată cu apariția Vetrelor Soarelui cei aflați în stare de inimă însorită vor trasa o nouă istorie în ceea ce privește relaționarea pe Pământ.

Ideea clasică de cuplu nu va dispărea, în schimb va apărea din ce în ce mai evident realitatea de inimă comună, așa zisă familie de suflete a căror membri prin iubirea lor manifestată unii față de alții vor ajunge la fuzionarea aurelor într-un câmp comun ceea ce va dinamiza extraordinar de mult realitatea plenetară și progresul omenirii. Însăși noțiunea de ascensiune planetară este strict legată de manifestarea acestui fenomen de către un număr critic de oameni în viioarele leagăne ale civilizației solare în zori căreia ne regăsim cu toții.

Dacă în cazul unui cuplu creat din două ființe ce se află în relație de uniune prin iubire se creează acel fenomen de fuziune energetică cu implicații majore asupra întregii umanități sugerat de vesica pisces, prin uniunea inimilor unui ciorchine de suflete se va genera o energie colosală ce va înconjura întreaga planetă și va dinamiza evoluția accelerată a umanității. Imaginea sugestivă este cea de floare a vieții creată din inimile întregului grup sau ciorchine.

Este aproape imposibil să ne imaginăm ce energie colosală poate declanșa la nivel social o astfel de uniune, însă în viitorul apropiat prin experiență mulți dintre noi vom afla.

Multe din centrele holistice ale viitorului vor avea acest rol de fuziune a inimilor și a aurelor pentru a genera vaste câmpuri energetice ale iubirii. Prin acest salt se va crea cu adevărat premisele întrupării comuniunii pe Pământ și pentru mulți afirmația Precum în Cer așa și pe Pământ va deveni extrem de palpabilă. (în dimensiunile mai înalte există fenomenul de fuziune a aurelor și acolo ființele trăiesc deopotrivă extrem de bine individualizate și în deplină comuniune.)

Pentru a înțelege mai bine fenomenul de Vetre ale Soarelui o scurtă comparație poate fi sugestivă.

În Rusia acum mai bine de 15 ani exploda fenomenul Anastasia în care se vorbea foarte mult despre vatra de familie, apropierea de Pământ, educarea copiilor în mediul natural și prin crearea de spații de iubire pentru aceștia.

Un mare accent se punea pe posibilitatea ca o familie să poată să administreze inteligent și plin de dragoste un hectar sau două de Pământ, gest ce ar conferi mare parte din autosustenabilitatea necesară unei familii, dar și o mare apropiere de natură.

Informațiile promovate de Vladimir Megre în cărțiele sale Cedrii sunători ai Rusiei sunt mai mult decât binevenite și acum în logica creării unei conștiințe planetare a respectului față de  natură și viață.

Ceea ce este diferit printre altele la Vetrele Soarelui este că accentul este pus pe vatră, adică pe oamenii ce formează o vatră și nu familie. Grupul contează și uniunea grupurilor și în cadrul acestei noi structurări sociale toate relațiile vor fi armonioase și vor participa la înflorirea întregului și nu vor avea absolut deloc un factor izolator.

Textul actual în curgerea lui va aduce mai multe completări binevenite despre Vetrele Soarelui, iar ele vor fi cunoscute cu adevărat odată cu manifestarea lor. Din fericire un număr de oameni sunt deja pregătiţi să le formeze și asta este una din veștile minunate ale prezentului.

8 octombrie 2018

Capitolul precedent – Ordinea implicită a planetei Pământ

Continuare spre a treia parte – Arhitectura iubirii și armoniei

About the author

Petrea Ciortan

Leave a Comment