Noi Suntem Inima Pământului

Exodul către natură și lumea rurală – Noi Suntem Inima Pământului V

Written by Petrea Ciortan

Exodul către natură și lumea rurală – Noi Suntem Inima Pământului V

Re-integrarea rasei umane în țesătura de viața a Planetei Pământ și armonizarea ei cu logica vieții. Începutul arhitecturii iubirii și armoniei la nivel fizic. Crearea Vetrelor Soarelui

După o firească introducere și contextualizare urmează să ne adâncim în pașii concreți ai tranziției către era solară.

În afară de momentul zero amintit mai sus (vezi capitolul 4 Momentul Zero) asupra căruia vom tot reveni, prima etapă o reprezintă petrecerea accentuată a timpului în cadru natural până la 1)o mutare definitivă în poezia naturii, 2) alegerea unui stil de viață ce îmbină experiența citadină cu cea în mediul natural.

Este lesne de realizat: pentru a te adapta la noile energii și a beneficia de darul lor este firesc să petreci cât mai mult timp în mediile naturale unde se reflectă cel mai intens dinamica dintre Pământ și Soare.

Accesul la apă de izvor reprezintă un aspect esențial fiindcă în apa ce provine din eterna abundența a pădurilor se reflectă cel mai bine permanenta creștere energetică a planetei. Ploile dese ce se creează într-o zonă cu multă pădure aduc foarte multă informație captată de nori din straturile superioare ale Pământului unde dinamica Pământ Soare este mult mai puternică.

Ctitorirea civilizației solare despre care o să avem o minimă imagine la sfârșitul acestor rânduri și una mult mai largă peste 9 ani este strict legată de:

-re-integrarea rasei umane în țesătura de viața a Planetei Pământ și armonizarea cu logica ei inerentă;

-armonizarea tehnologicului cu natura printr-o continuă dezvoltare și modelare a orașelor.

Ambele porniri fi-vor completate magistral de refacerea cosmologiei aplicante și integratoare de către întâlnirea tuturor ramurilor științei progresive.

Omenirea este invitată să se întoarcă către puritatea naturii și ancestrala legătură cu pădurea, iar orașele, agorele culturale, sunt invitate să-și împlinească menirea și să pună capăt istoriei prin crearea de tehnologie armonizată cu natura, finalizarea procesului de evoluție a sistemului nervos, în special al neocortexului, a sistemului nervos enteric și a creierului inimii și uniunea intregrativă a tuturor viziunilor științifice.

Veșnicia s-a născut la sat.”

Celebra afirmație a lui Lucian Blaga nu este doar o comoară de înțelepciune, ci este o declarație profetică.

Actuala lume a satului și deopotrivă cea conteporană marelui filosof al culturii nu se înscrie sublimului afirmației și pare a fi foarte îndepărtată de era de aur a copilăriei umanității și de paradisiacul implicat.

Însă Lucian Blaga nu se referea la lumea satului dintr-o perspectivă sociologică, așa cum i-a reproșat Henri Stahl odată cu discursul „Elogiul satului românesc” pe care Blaga l-a susținut la intrarea lui în Academia Română , nici măcar dintr-una ideatică, ci una ce urmează a se împlini.

„Veșnicia s-a născut la sat” devine posibilă pentru cel pregătit să întâlnească și să savureze veșnicia și aromele desăvârșite ale unei structuri sociale creată și animată de oameni asemenea ce au în comun respectul față de natură, bucuria comuniunii și raportarea la focul sacru ca centru absolut așa cum în lumea veche și actuală o reprezintă biserica.

“Veșnicia s-a născut la sat” este o chemare ce începe să își împlinească destinul acum. Din ce în ce mai mulți oameni simt glasul invocativ al naturii și al codrului, au pregătirea interioară și informațional-culturală și experiența necesară de a se reîntâlni și croi destinele în valorile amintite mai sus: respectul față de natură, bucuria comuniunii și raportarea la focul sacru ca forță și principiu ce animă toate formele de viață, dincolo de imaginarul oricărei religii, metafizici sau sistem spiritual.

Invitația este lansată și dincolo de orice urgență planetară, a te întoarce către leagănul vieții este noblețe absolută, gest de profundă înțelepciune ce ne asigură reîntoarcerea în matcă, în superlativa țesătură și logică a vieții.

Hai să vedem cu putem onora această reîntoarcere.

Lumea satului a fost blamată enorm și pe nedrept din multe puncte de vedere în tot avântul nostru către avantajele civilizației occidentale. Privind-o din interior și captivat de universul citadin este foarte greu să îi vezi frumusețea și valorile ancestrale ce dincolo de orice transformare culturală nu pier niciodată.

În același timp toate modelele comportamentale și culturale învechite sunt menite să dispară de unde și profunda criză la nivel planetar. Trăim o nouă “facere a lumii” și puțini înțelegem în complexitatea lui acest fenomen.

A idealiza actualul sat sau satul interbelic este un act neinspirat ce ne trădează nostalgia și incapacitatea de a trăi în prezent conștienți de imensele daruri ce ne sunt hărăzite odată cu transformările majore prin care trecem cu toții la nivel planetar și progresul imens realizat în ultimile 200 sute de ani.

Să nu ne imaginăm vreo clipă că actuala lume a satului este una de vis. Dimpotrivă. De veacuri sărăcia, lipsa de educație, violența, abuzurile domnesc. Oamenii se raportează la o zestre culturală și o tradiție pe care nu o mai înțeleg: simbolistica le este străină, miezul ritualurilor, de asemenea, serbăm ieșirea la plug de Anul Nou, calendarul popular este defazat de ceea ce l-a generat și anume raportarea la climă și ocupațiile tradiționale iar afirmația “Așa e datina” fără să înțelegi logica ei trădează ignoranța, formele fără fond.

Însă lumea satului și implicit întreaga țară poate deveni o Țară a Bucuriei, un tărâm al laptelui și al mierii, o întâlnire fabuloasă între arhaic și futuristic prin redescoperirea valorilor fabuloase și eterne ale satului și prin fecundarea lor cu cele mai înalte daruri și descoperiri ale tehnologiei și spiritului uman.

Simbioza dintre om și natură, naturalețea și simplitatea oamenilor, ecouri ale comuniunii ce trona acum mii de ani încă conservate de unele caracteristici ale lumii satului reprezintă cele mai mari daruri pe care avem de structurat noua civilizație solară. Ele se reflectă în materialul nostru genetic și sunt mai importante decât toate datele culturale și artefactele sacre la care deseori facem referire.

Lor li se adaugă o diversitate genetică și deopotrivă o zestre cultural simbolică formată în mii de ani, rar întâlnită pe Pământ, de care am fost foarte puțini conștienți datorită filosofiei naționaliste interbelice și mai ales naționalism comunismului impus în special de Ceaușescu. Peste un fond genetic autohton a venit un fond genetic adus de mongoli, turci, tătari, cumani, huni, secui, pecenegi, slavi, germani, greci, italieni etc și să nu uităm că în Dacia odată cu cucerirea romană au venit și au rămas aici populații diverse din întreg Imperiul Roman, inclusiv din Orientul Apropiat. Subiectul își va găsi o amplă dezbatere cu altă ocazie.

Reorientarea către lumea naturii presupune tocmai o centrare pe aceste valori amintite ce se reflectă la nivel genetic și în energia noastră comună ce o împărtășim cu multe din țările din Balcani:

-relația și conexiunea omului cu natura;

-simplitatea și naturalețea;

-comuniunea și într-ajutorarea specifică lumii satului;

-o simbolistică universală ce a conservat date din foarte multe culturi datorită intersecției dintre Europa și Asia.

La nivel planetar mai ales primele trei valori sunt redescoperite și promovate din ce în ce mai asiduu fiindcă planetar începe să fie invocată era de aur a culturilor tradiționale, desigur dintr-o perspectivă a adaptării tehnologicului la puritatea leagănului vieții, și, din acest punct de vedere, ceea ce ni se părea acum ani de zile un mare dezavantaj poate deveni peste noapte un mare, mare avantaj. Este suficient doar să privim limpede și să vedem că foarte multe din valorile ce încep să fie din nou apreciate planetar sunt în curtea noastră de-o veșncie, prăfuite de mult dezinteres și de o firească căutare a unor valori occidentale ce ne-au conferit un echilibru necesar și sincronizare cu progresul planetar și implicit dramele moderne ale umanității.

Întorși către lumea naturii și implicit a satului nu are sens să visăm la un așa zis trecut luminos și să promovăm un stil de viață în care femeile trăiesc îngrășate de mari deficiențe hormonale ce arată inhibarea exprimării (vezi tiroida) și o catastrofală educație sexuală, un stil de viață în care conflictul tacit dintre bărbat și femeie este perpetuat ca firesc cultural condimetat cu mult alcool, certuri și o raportare de duminică la valorile creștine.

Trecutul nu este deloc glorios, ci doar cel imemorial al erelor de aur menționate de multe culturi. Dimpotrivă, el este de cele mai multe ori plin de cruzime și în realitate el nici nu există decât ca o legitimitate atât genetică cât și spirituală oferită nouă pentru a crea din prezent spațiu pentru cel mai luminos viitor. În mod surprinzător datele trecutului omenirii se află în memoria apei și în dimensiunile emoționale ale umanității ce formează mare parte din mintea subconștientă.

Din perspectiva unui om ce a ajuns să parcurgă un proces de purificare emoțională și de devirusare a condiționărilor transgeneraționale ce conferă statutul de plex solar radiant și Soare Interior activat, apropierea de natură este sinonimă cu recâștigarea Grădinii Paradisului.

Valorile amintite mai sus: relația și conexiunea omului cu natura, simplitatea și naturalețea, comuniunea și într-ajutorarea specifică lumii satului, accesul la o simbolistică universală prin justa înțelegere a valorilor tradiționale pot reprezenta pentru o inimă deschisă și o rațiune limpede elementele vitale, stâlpii creării celei mai frumoase lumi posibile atât dintr-o perspectivă spirituală, cât și una materială.

“Veșnicia s-a născut la sat” este o chemare lansată de viață prin de una din cele mai strălucitoare spirite răsărite în trupul acestei țări și ar fi frumos ca de fiecare dată când ochii sau mâinile ating o bancnotă de 200 de lei să ne amintim de această invitație de a respecta “corola de minuni a lumii.” Și asta fiindcă contactul cu Lucian Blaga pentru cei mia mulți oameni doar așa mai poate fi realizat.

Cum poate fi onorată invitația și implicit această fericită urgență planetară?

Prima posibilitate la care mulți oameni încep să apeleze este construirea unei case de vacanță în mediul natural în proximitatea pădurii sau a mării. La acest gest pot recurge cu multă ușurință cei care își desfășoară cu predilecție activitatea în mediul urban și depind financiar, vocațional sau relațional de pulsul orașului.

A doua posibilitate o reprezintă reîntoarcerea în satul copilăriei sau al bunicilor și revitalizarea caselor acestora ce multe dintre ele se prăbușesc.  Din fericire există foarte multe case goale ce își așteaptă moștenitorii și ctitorii unor oaze de bucurie, creativitate, armoniei și prosperitate.

A treia posibilitate constă în a frecventa medii naturale, centre holistice etc cât mai des mai ales prin sfera unei mobilități conferite de o meserie liberală. Prezentul ne oferă foarte multă mobilitate și accesul la două instrumente magice: internetul și tehnologia care ne poate asigura posibilitatea de a desfășura activități oriunde în lume.

A patra variantă o reprezintă crearea unui centru holistic în mediul natural, un pas ce merită de făcut de cât mai mulți oameni sau grupuri de oameni, asupra căruia voi reveni pentru a oferi detaliile cuvenite. Din el derivă următorul ce îl văd înrudit.

Pasul cel mai grandios ce implică o pregătire pe măsură, dar și implicarea unui număr mare de oameni îl reprezintă construirea de sate organice și ecologice care să depună mărturie din toate punctele de vedere despre ce înseamnă un ansamblu de locuințe perfect integrate și armonizate mediului. Crearea acesor „sate organice” vor fi adevărate ctitorii cu un mare rol civilizator în timp, mai ales că ele vor reprezenta nucleele civilizației solare.

1.În primele 2 categorii se află foarte mulți oameni care odată ce vor gusta din frumusețea naturii vor dori să petreacă din ce în ce mai mult timp contemplând-o și bucurându-se de darurile ei. Construirea unei case de vacanță sau revitalizarea unei case primite moștenire de la străbuni se poate transforma într-un al doilea domiciliu permanent mai ales prin mobilitatea conferită de baghetele magice amintite: internet și tehnologie. Un nou stil de viață poate fi prefigurat: a trăi deopotrivă în miezul agorei și în proximitatea pădurii.

Tot primele 2 categorii pot începe în universul rural tot felul de mici afaceri, proiecte culturale și educative care să le asigure în timp o relocare permanentă dacă își doresc acest lucru cu adevărat. Infuzia satelor cu educație și economie holistică este mai mult decât necesară.

Redescoperirea univesului naturii dintr-o perspectivă a respectului față de ea este sinonimă cu reîntoarcerea în marea grădină a paradisului iar pentru mulți oameni, chiar și pentru cei sceptici, relocarea în mediul natural poate deveni aventura vieții indiferent de vârstă cu niște implicații extrem de onorante atât pentru ei, cât și pentru cei cu care intră în contact.

Pentru cei pregătiți de viață prin tot felul de experiențe: puțin antreprenoriat, educație a respectului față de semeni și natură, toate dublate de entuziazmul creativității, traiul în puritatea naturii devine fără excepție o poveste a împlinirii din toate punctele de vedere. Natura este o sursă continuă de prosperitate și înțelepciune atât timp cât ești pregătit să o vezi, să o respecți și să primești pentru a da mai departe la rândul tău.

Agricultura naturală/organică/sustenabilă poate în aceste condiții să redevină una din cele mai nobile ocupații, așa cum în antichitate era considerat grădinăritul de către mulți filosofi. Să nu uităm nici o clipă că supremii maeștri ai oamenilor sunt Planeta Pământ și Soarele.

Dincolo de darurile oferite de grădinăritul natural, o permanentă relaționare conștientă cu energia pământului și cu logica vieții ce se exprimă prin regnurile surori ajută la acordarea cu energia din ce în ce mai înaltă a Pământului și remodelează modul de a fi al oamenilor inclusiv la nivel biologic, ancorându-i în logica naturală a vieții și pregătindu-i pentru a putea ctitori civilizația solară.

Dintr-o perspectivă economică ce implică respectul față de natură, în lumea naturii și a satului românesc se pot iniția foarte multe activități aducătoare de prosperitate: grădinărit natural organic, valorificarea florei spontane, crearea de livezi asociate cu plante medicinale, stupărit, creștere de animale pentru ouă, lapte, producție de ciuperci, aqvacultură etc

În toată această sferă numită agricultură un rol foarte important ar merita să îl ocupe plantarea de livezi din care un rol central să îl aibă nucii, alunele, migdalele, castanele comestibile și cele pentru făină. Introducerea cât mai multor fructe proapsete și autohtone în dieta de zi cu zi reprezintă un salt calitativ atât pentru sănătatea omului cât și a mediului înconurător. Livezile gândite după principii armonioase recreează echilibrul biodiversității nemaifiind nevoie să ari an de an și să distrugi echilibrul fin dintre toate formele de viață, să nu mai pomenesc de necesitatea stopării cât se poate a invaziei monoculturilor și ravagiilor ce le creează asupra biodiversității. Simplu gest de arde toamna câmpurile este unul din cele mai barbare gesturi neconștientizate de către oameni. Sunt omorâte astfel enorm de multe vietăți ce pentru o cultură antropocentrică și arogantă nu înseamnă mai nimic.

Un alt gest onorant pentru noi toți este de a planta cât mai mulți pomi fructiferi care sunt rezistenți la marginea drumurilor, la limetelor satelor pentru a reprezenta sursă de hrană pentru călători, vizitatori, păsări și animale sălbatice. E vremea să ne gândim și noi la ele, după ce milenii le-am exploatat și măcelărit fără milă.

Flora spontană are daruri enorme pentru noi toți. Anual putrezesc miliarde de euro în păduri și la marginea lor și satele țării sunt devorate de sărăcie. Din flora spontană cu un respect deplin manifestat față de ea se pot obține foarte multe plante și fructe de pădure pentru ceaiuri, tincturi, creme, tratamente naturiste. Se pot oține tot felul de băuturi alcoolice cu efect terapeutic: vin de soc, de măceșe, de coacăze, cătină ce pot îmbina dorința de a savura din când în când alcool cu veleitățile terapeutice ale anumitor plante.

Berea artizanală ar putea reprezenta pentru satele de munte și anumite destinații turistice o sursă considerabilă de venituri, dar și o debarasare de actuala bere foarte alcoolizată și chimizată ce face ravagii între bărbați. Desigur, berea de casă merită să se răspândească în toate satele țării pentru a mai neutraliza una din sursele de boală și impotență masculină generate de actuala bere industrializată.

Cidrul, miedul, hidromelul pot diversifica universul băuturilor alcoolice cu efecte terapeutice.

De asemenea, plante ca cânepa, hrișca, bobul, meiul, inul merită o atenție deosebită pentru calitățile lor nutritive și în special pentru echilibrarea unor superproducții de grâu, porumb, rapiță etc.

Nucile, hrișca, cânepa, semințele de floarea soarelui pot deveni o alternativă la pâinea obținută din grâu ce face actualmente ravagii printre oamenii și deopotrivă în ecosistem.

Produsele obținute pot asigura mult din necesarul de hrană pentru cei ce inițiază astfel de activități, iar surplusul poate fi distribuit ingenios către oamenii care au nevoie de produse calitative. Una din cele mai mari erori economice o reprezintă vânzarea produselor obținute din agricultură, pomicultură, apicultură, flora spontană ca materie primă. Cu puțină imaginație și participare a mai multor oameni creativi ele pot fi promovate la nivel mondial ca produse finite premium.

Vânzând miezul de nucă sau planetele medicinale la intermediari la prețuri foarte mici care apoi îl vând în afara țării la prețuri mult mai mari veniturile aduse spre comunitate sunt foarte mici. În schimb dacă produsele sunt valorificate, ambalate și marketate ingenios, producătorul și implicit comunitatea are mult mai mult de câștigat. Din nuci se poate face dulceață, nucile pot fi asociate cu mierea, pot fi folosite în tot felul de deserturi și produse alternative pâinii.

Și decât să livrezi mare parte din darurile naturii în afară țării ca materie primă, nu ar fi mult mai frumos ca prin articularea unui turism ingenios să facem ca foarte mulți oameni să vină în România și să consume produsele cu infinit respect?

Acest lucru este foarte posibil printr-o acțiune solidară și mult entuziasm social. Iar până să ne oprim cu claritate și bucurie asupra turismului, sunt binevenite unele mențiuni asupra zestrei tradiționale, universului folclorului și a simbolisticii tradiționale.

Studiile de etnologie și folclor m-au învățat în primul rând că ceea ce numim zestre culturală tradițională este rodul unui sincretism cultural și spiritual ce duce până spre illo tempore, spre apusa eră de aur a umanității.

Există atât de multe straturi culturale, spirituale, simbolice țesute unele peste altele în ceea ce numim tradiție ce pot reprezenta atât o mărturie a evoluției mentalităților și raportării la viață, cosmos, divinitate, dar și o sursă de supremă înțelepciune și mărturie a faptului că străbunii noștri erau ființe culturale și spirituale destul de evoluate și cu anumite caracteristici culturale clare. Într-un fel sunt fascinat de acele urme ale societății denumite neolitice în care viața era extrem de respectată și prin asta ea poate fi considerată a fi o societate feminină și nu matriarhală cum o consideră unii. Femininul ca atitudine nu vizează femeia sau bărbatul ca gen, ci omul ca manifestare a respectului față de viață.

Riscul major cultural este pornirea de a-ți legimita prezentul prin identificarea cu trecutul conservat de tradiție. A afirma că a fi român, un nume destul de nou, este sinonim cu ceea ce întâlnim în zestrea culturală este sinucidere culturală și un gest de neasumare a ființei noastre. Este simplu: fiecare dintre noi este o ființă distinctă, unică, un nod energetic ce are în spate moștenirea culturală a tuturor străbunilor. Noi nu suntem acel bagaj, ci eventual suntem condiționați, setați comportamental și genetic de el, binecuvântați de unele comori ale zestrei culturale, iar în definitiv ce avem de făcut este să alegem ce ne surâde din toată lada de zestre, ce putem digera, ce ne este cu adevărat necesar pentru a da curs propriei existențe.

Prin tradiție tăiem porci de Ignat, un ritual asimilat acum mii de ani, prin tradiție tăiem miei un ritual asmilat mai recent, prin tradiție mâncăm pește ca semn al fibrei noastre creștine și tot prin tradiție avem deschidere către ritualuri arhaice ale viței de vie ce face trimitere la acea societate armonioasă a agatârșilor ce aveau stat al iubirii (vă dați seama? Și asta acum 2200 de ani), își cântau legile și le impregnau prin magia sunetului, nu cunoșteau actuala structură familială, ci erau centrați pe grup și comunitate.

Putem fi toate deopotrivă? Suntem creștini? Suntem iudaici? Suntem dionisiaci? Suntem zamolxieni? Sau suntem un mix generat de toate acestea cu porniri subconștiente pe care nu le înțelegem?

Din punctul meu de vedere zestrea tradiională este o oglindă a trecutului și o sursă de informație pe care o poți mixa și prin care poți călători în simbolistica și mitologia lumii pentru a afla cine ești la nivel de empatizare cu trecutul omenirii pentru a înțelege în prezent care îți sunt condiționările culturale, genetice în ideea eliberării de limitele lor și a potențării comorilor trecutului, făcând astfel loc manifestării celui mai luminos viitor posibil.

A ne pierde în afirmații noi suntem daci (un nume atât de limitativ în ceea ce privește marea familie tracică), noi suntem creștini, noi suntem trecutul în esență reprezintă o mare limitare față de simplul adevăr: suntem fii și fiice ale vieții, o afirmație sinonimă cu suntem Dumnezeu în manifestare, dar mult mai smerită, clară și sugestivă.

Vom putea onora trecutul și continua demiurgic povestea străbunilor abia când ne vom asuma prezentul și acest statut de fii și fiice ale vieții. Îl vom onora pe Zamolxe, pe Iisus, pe Hermes , vom celebra focul viu și cerul (singura zeitate a străbunilor de altfel) când ne vom asuma propria existență. Până atunci suntem în proces de devenire și de pregătire a aripilor.

Pentru a savura tradiția și poveștile ei de aur este musai să fii pregătit și scutit de demonul identificării. Pe acest fond, raportarea la zestrea culturală tradițională poate deveni o sursă infinită de creativitate și prosperitate prin adaptarea la prezent a datelor și simbolurilor tradiției, prin ilustrarea respectului față de viață prin ocupațiile ancestrale și tradiționale, printr-un mix între lada de zestre și Apple, între a merge la coasă, la stână după brânză și a posta crâmpeie pe Instagram.

Învierea și adaptarea meșteșugurilor tradiționale la actualele cerințe culturale și evolutive și scoaterea lor din sfera artizanatului poate avea un rol dinamizator al lumii satelor și micilor orașe și reprezenta un ferment extraordinar pentru exprimarea creativității.

Faptul că mare parte din obiectele universului tradițional nu mai au un real folos în viața de zi cu zi (sau că unele dintre ele nu sunt percepute la justa lor valoare) le-au transformat pe acestea în obiecte decorative iar cererea pentru astfel de produse este limitată. Oamenii cumpără suveniruri și obiecte decorative. Dar cât să cumpere astfel de obiecte? Este clar că lipsa cererii a dus la dispariția multor meșteșuguri și la plasarea lor în atitudini antice ce nu mai trezesc interesul tinerilor mai ales din punct de vedere financiar.

Câteva exemple pot fi sugestive.

Lăzile de zestre sunt un obiect al trecutului ce azi nu își mai găsesc loc în viețile noastre decât ca obiect decorativ. Regândirea uzului lor le poate oferi iarăși viață. Imaginați-vă cum e să puneți laptopul Apple pe o ladă de zestre dându-i valoarea de masă sau cum lada de zestre poate deveni biblioteca pentru cele mai importante cărți sau cufărul pentru cele mai prețioase haine.

Cănile de lut și implicit vasele de lut suferă cea mai mare nedreptate și aici chiar e de făcut ceva fiindcă se știe că apa se păstrează cel mai bine în vase de lut, mierea, de asemenea. E vorba doar de perspectiva asupra eleganței și stilului și de accesul la o informație deja arhicunoscută. Iar dacă vom vrea să bem apă în cele mai bune condiții vom face să reapară meșterii olari și fiecare izvor din țară să ofere șansa drumeților de a bea o apă răcoritoare dintr-un vas de lut menit să onoreze apa cristalină de izvor.

Muzica tradițională și temele ei majore sunt foarte puțin cunoscute și valorificate de actualele stiluri muzicale axate foarte mult pe fusion, iar introcerea lor pe piața muzicală și în conștiința de mase a oamenilor ar îmbogăți enorm atmosfera actuală culturală și ar avea și multe implicații financiare. Basmele, legendele, mitologia tradițională sunt infim savurate și valorificate cultural, iar o justă traducere a lor nu numai că ne-ar îmbogăți, dar ne-ar oferi și o mai mare împământare a setei noastre firești de evoluție spirituală. “Fata babei și fata moșului”, de exemplu este o poveste în care sunt cifrate date pe care acum vârfurile psihologiei transpersonale le oferă pe post de supremă înțelepciune.

Războiul de țesut reintegrat cu deplin respect poate furniza materiale decorative pentru case de lux.

Simbolistica tradițională înțeleasă în raport cu cea universală poate căpăta un farmec aparte și își poate regăsi un loc fecund în obiectele de larg consum ale modernității, în vestimentație, artă, decorațiuni, arhitectură etc.

O aplecare cu ochi de vultur asupra temelor principale ale simbolisticii tradiționale te face să vezi cât de marcantă este prezența Soarelui, iar pe mine mă duce cu gândul la faptul că în moștenirea simbolică se află consemnată o foarte apusă civilizație solară. Basmele cu Făt Frumos cu părul de aur, codrii de aur de asemenea sugerează o vreme când o civilizație orientată spre Soare exista în realitatea Pământului. Hora este de asemenea un vestigiu al onorării Soarelui.

În fiecare sat poate fi creat un muzeu dinamic care să adune obiecte reper ale culturii tradiționale specifice zonei, pe care să le valorifice în raport cu prezentul. Un astfel de muzeu, creație a inițiativei unui om sau a mai multora poate deveni o ceainărie și un atelier de creație a satului unde să fie reluate tradiția șezătorilor menite să genereze prosperitate pentru toți. Nici nu vă imaginați câtă creativitate poate fi stârnită într-un sat de un spirit viu și întrepătrunzător și cât de terapeutică poate fi implicarea oamenilor simpli ce nu au venituri sigure în tot felul de activități creative și coerent coordonate de cine le inițiază.

Reînvierea înțeleaptă a universului meșteșugurilor tradiționale poate fi dublată magistral de alte meserii cu implicații artistice: tâmplărie, sculptură, artă decorativă, croitorie etc

Universul hand-made se poate lărgi asupra unor obiecte din natură: conuri, bucăți din lemn, pietre, semințe și transpuse în tot felul de obiecte decorative, podoabe, obiecte de uz casnic care să vorbească despre dragostea față de natură. Un nou trend poate fi lansat în lumea modei prin a valorifica fibre naturale prin deplina înțelegere a grădinăritului natural și permaculturii și decorarea hainelor cu podoabe din obiecte naturale.

Lemnul poate valorificat cu deplin respect în sentimentul înfrățirii cu pădurea și tradus în mobilă, obiecte de uz casnic (farfurii, linguri, tocătoare etc).

O Artă a Armoniei poate fi născută și consacrată unei continue relaționări sănătoase și prospere cu natura.

În tendința firească de a ne raporta la trecut și a-l valorifica, orice cunoscător de plante, orice om care perpetuează un obicei ancestral, orice om este stăpân pe instrument tradițional, orice om care cunoaște devăvârșit pădurea merită a fi trasnformat într-un monument viu  nu a-l legimitării unui stil de viață tradițional ce apune, ci al exprimării dincolo de curgerea timpului a respectului față de viață.

Este cel mai înțelept gest pe care trecutul ne cheamă să îl înțelegem și să-l considerăm ca zestre absolută raportându-ne la el: comuniunea cu natura și respectul față de ea.

Odată ce descoperi simplitatea vieții realizezi cât de străină le este oamenilor suprema înțelepciune și frumusețe ce se află în inima simplității și dincolo de ea. Pe baza acestei conștientizări poate înflori imaginea celui mai înțelept turism cu beneficii incredibile pentru toți oamenii, un turism al înfloririi și îmbogățirii ființei constituit în linii mari de:

-un turism al simplității și purității naturii;

-un turism creativ și educativ;

-un turism al ocupațiilor ancestrale;

-un turism al energizării și armonizării.

Pur și simplu descoperind spectacolul biodiversității, sublima și continua intersectare a diferitelor forme de viață pentru a genera imensa ființă numită Pământ realizezi cât de prețios este ceea ce descoperi tu și cât de necesară este transmiterea acestei cunoașteri oamenilor, iar turismul prin contact direct este una din cele mai elegante variante de a preda o anumită cunoaștere, dar și de a trăi prosper și a dezvolta o comunitate tocmai printr-un elogiu adus vieții.

Omul modern s-a înstrăinat flagrant de simplitate și în foarte mulți încolțește dorința recâștigării ei.

Milionari ai lumii plătesc sume mari pentru a gusta din bucuria de a merge la coasă sau de a petrece câteva zile într-o stână.

Băile de pădure încep să fie din ce în ce mai gustate la nivel planetar de mari mase de oameni.

Copleșit de complexitatea și tensiunea orașului mulți oameni de vază ai societății își petrec vacanțele grădinărind, mergând cu căruța, studiind artefacte arhaice ale universului agrar, mâncând cea mai simplă și sănătoasă hrană.

Putem cu mare lejeritate să invităm oameni într-o oază sau centru holistic să întâlnească flori și plante rare și armonia biodiversității, să meargă la ciuperci pentru a le învăța, să meargă la strâns fânul, să învețe să croiască, să sculpteze, să facă poțiuni magice numite creme și alte amestecuri, să culeagă plante medicinale într-un mod deopotrivă educativ, re-creativ, energizant etc

Da, putem invita oameni să le transmitem dragostea față de viață și simplitate și prin asta să trăim în onoare, grație și eternă prosperitate. Putem și totodată merităm și credeți-mă că însăși viața se exprimă prin cuvintele mele și însăși ea a generat atât de multe evenimente (războaie, comunism, capitalism) încât la sfârșitul vremurilor, adică în pragul unei schimbări majore de paradigmă să avem cadrele aproape perfect create pentru o acțiune socială solidară menită să dea un alt chip țării și arealului vortexului în care trăim.

De aceea foarte mulți oameni pleacă din România, Bulgaria etc, de aceea se creează fenomenul de sate părăsite, de aceea încă mai există ocupații ancestrale și o anumită simbolistică încă vizibilă, de aceea pământul este odihnit și pregătit pentru recolte noi, de aceea natura ne cheamă și satele își strigă noii lideri, noii “primari” nealeși prin vot, ci desemnați prin puterea exemplului de a-i inspira pe ceilalți.

Simplitatea devine lux, iar pe acest fond România și întreg vortexul Balcanic poate deveni un spațiu de înflorire și îmbogățire, prin crearea pentru întreaga comunitate internațională de cadre de apropiere de simplitatea naturii și a unei vieți arhaice, de comuniunea atemporală a satelor, de ființare în naturalețe și respect față de tot ce e viu, râul, ramul, de vitală acordare la energia înaltă a planetei.

Dublat de multe din activitățile amintite mai sus, turismul înfloririi este una din cele mai frumoase declarații de dragoste aduse vieții.

În fapt toată această întrepătrundere de activități socio-economice merită să fie marketată în ideea dragostei și respectului față de viață.

“Iubim natura, respectăm oamenii, celebrăm viața.” Reprezintă cel mai potrivit motto pentru toată economia holistică ce urmează a fi prefigurată în lumea satelor și a mediului natural printr-o conlucrare continuă cu universul rural. Însuflețită de creativitate și dăruire, deviza realmente poate crea valuri de prosperitate pentru întreaga țară și areal balcanic printr-o justă promovare a atitudinii și produselor premium la nivel mondial într-un context în care comunitatea internațională începe să respecte gesturile și produsele generate în lumina acestui brand. Foarte multe produse alimentare sau derivate din interacțiunea cu natura pot purta deviza “Paradis” mai ales dacă luăm în considerare că etimologi paradis înseamnă grădină de dimensiuni largi.

Turismul înfloririi și suma tuturor ocupațiilor amintite pot aduce în cadre naturale vârfuri ale societății globale și capital financiar necesar pentru a proteja astfel de spații ce la nivel planetar sunt oaze largi în care mai axistă obiceiuri ancestrale cu un impact minor asupra mediului, simplitate și naturalețe, simbioză dintre om și natură. În acest fel fenomenul numit globalizare vine și sprijină conservarea atitudinilor societăților tradiționale care în acest moment inspiră umanitatea.

Pe acest fond aparentul conflict dintre globalizare și societățile tradiționale ce se simt amenințate de expansiunea atitudinilor globalizante își arată adevărata dinamică. Quintesența globalismului va conserva atitudinile tribale, ancestrale ce presupun respectul față de viață. Societățile tradiționale au menirea de a insufla respect față de viață pornirilor citadine globalizante ce regăsind gustul simplității vor face tot posibilul ca aceste oaze să prospere.

Uniunea unui număr din ce în ce mai mare de oameni într-o acțiune solidară menită să scoată în evidență darurile desăvârșite ale relației armonioase cu natura și valoarea reală a zestrei tradiționale, coordonarea unor acțiuni comune menite să dinamizeze fenomenul și promovarea la nivel mondial a produselor și serviciile oferite de noile oaze create în lumea satelor este una din acțiunile providențiale ce suntem invitați să le orchestrăm împreună.

A venit vremea să trecem dincolo de diferențele culturale, spirituale, să ne sacrificăm tendințele de izolare și separare în turnul de fildeș și deopotrivă să suflăm în ceafă pornirilor egoiste și să ne unim inimile în acțiune desăvârțită, mai ales într-un context în care este absolut necesar să ne pregătim cu toții pentru o întâlnirea din ce în ce mai vibrantă cu Soarele.

Centrele holistice din sânul naturii.

a)Dacă în primă fază  experiența cu mediul natural este de acomodare și de cele mai multe ori individuală, în timp experiența va deveni pentru foarte mulți oameni una statornică și în relație cu alți oameni aflați într-un proces asemănător.

Una din cele mai importante acțiuni colective o reprezintă crearea de centre holistice și oaze armonioase în mediul natural, ideal în proximitatea pădurii la întâlnirea dintre deal și munte, dar și în areale precum malul mării, arii protejate din zona câmpiilor, șesurilor etc

Numele simbolic pentru viitoarele centre holistice menite să faciliteze tranziția către inerenta civilizație solară și eră de aur a iubirii și armoniei este cel de Vetre ale Soarelui prin calitatea lor de a fi “orientate” și „centrate” către Soare, logica și semnificațiile lui.

În jurul acestor oaze și vetre solare se vor crea viitoarele comunități umane în primul rând prin asumarea ctitorilor lor de a-și activa Soarele Interior (plex solar + creierul inimii) și de a-i sprijini pe cei care vor să se alăture în procesele de purificare emoțională și de activare a Soarelui Interior.

Pentru o devirusare de influențele citadine apăsătoare la nivel fizic și auric este necesar un interval minim de 6-24 de luni. Pentru o deplină schimbare la nivel celular sunt necesari aproximativ 7 ani de transformări intense și de reprogramare a adn-ului.

Oazele și centrele holistice vor avea rolul în primul rând de acomodare cu natura, de inițiere în limbajul natural al vieții și de diversificare și potențare a exprimării creative.

Prosperitatea absolut necesară lor poate fi asigurată prin: agricultură sustenabilă – permacultură, artă și creație meșteșugărească, evenimente, educație în spiritul protejării biodiversității, proiecte comunitare, turism creativ, al simplității și purității naturii, al ocupațiilor ancestrale și firește un mix dintre acestea.

Prin excelență centre holistice au sfânta misiune să respecte noțiunea de holism și să fie cât mai devirusate de limitările dogmatice, spirituale și tradiționaliste și să pună un accent major pe viziunile integratoare și interdisciplinare. Din această perspectivă știința cunoașterii propriului corp și a activării inteligențelor creierelor ce rezidă în el reprezintă quintesența acestor centre.

Miza unui centru holistic poate fi înțeleasă având ca pornire fragmentul de mai jos.

Holismul poarta către civilizația solară

Cuvântul holism începe să răsune din ce în ce mai puternic în medii diferite. Asociat foarte des cu universul terapiilor, holismul nici pe departe nu se poate rezuma la așa ceva. El are enorm de multe înțelesuri și exact când crezi că știi suficient de multe despre el, realizezi că ceea ce știai este nesemnificativ. Desigur aici e vorba de o dinamică ce ține de deschiderea inimii ce face ca holismul să fie exact precum o gaură de vierme în care odată intrat, surprizele se vor ține lanț.

Termenul a fost introdus de Jan Smut în 1926 în cartea “Holism și evoluție” ce definea holismul astfel: “The tendency in nature to form wholes that are greater than the sum of the parts through creative evolution.” iar principiile generale au fost enunțate de Aristotel în Metafizica prin afirmația “Întregul este mai mult decât suma părților.”

Într-un context în care atomismul (orice întreg poate fi divizat și analizat în părțile componente) domina scena științifică, holismul era privit mai degrabă ca un punct de vedere și nu ca o teză științifică validă și ar fi rămas doar o sugestie culturală dacă în scenă nu ar fi apărut fizica cuantică care a a făcut ca holismul să fie recunoscut ca o realitate indubitabilă și acceptat și de cele mai sceptice minți.

Marele fizicain David Bohm legifera holismul ca viziune firească pliată perfect pe noua fizică, iar citatul de mai jos este mai mult decât sugestiv.

“Unitarul este condus catre o notiune a totalitatii de nedescompus care neaga ideea clasica a analizabilitatii lumii in partile existentiale separate si independente… Am inversat notiunea uzuala care sustinea ca particulele elementare ‘independente’ ale lumii, sunt realitatea fundamentala, si ca variatele sisteme sunt doar forme particulare costituente si aranjamente ale acestor particule. Mai curand am spune ca acest cuantum inseparabil interconectat cu intregul univers este realitatea fundamentala, iar aceste parti avand o anumita comportare sunt mai curand forme particulare si contingente ale intregului.

La nivel atomic, atunci, obiectele materiale solide ale fizicii clasice se dizolva in esantioane de probabilitate si aceste esantioane nu reprezinta probabilitatile lucrurilor, ci mai curand probabilitatile interconexiunilor. Teoria cuantica ne forteaza sa privim universul nu ca o colectie de obiecte fizice, ci mai curand ca pe o complicata tesatura de relatii intre diferitele parti ale intregului unificat.”

Validat de fizică cuantică, holismul a început să cucerească lumea științifică și să nu mai rămână doar pe buzele unor idealiști sau filosofi.

Biologia, fizica, psihologia, sociologia, antropologia, lumea terapiilor alternative, arhitectura, ecologia a integrat termenul și foarte multe din aceste domenii se lasă fecundate de implicațiile holismului.

Deja se vorbește articulat despre o educație holistică și marele pas înspre o dinamică socială nemaiîntâlnită îl reprezintă adaptarea economiei la principiile holistice. Din ce în ce mai mulți oameni de marcă vorbesc despre economie holistică și despre necesitatea reformulării actualei economii ce va duce firesc la o reformă în administrație și politica oficială.

Paradigma holistă devine piatră de temelie a tranziției către o nouă civilizație și prin interdisciplinaritatea ce o presupune și articulează actualele puncte de vedere științifice ale multor domenii într-o simfonie a respectului față de viață, holismul se deschide către a prefigura noua viziune cosmologică integratoare a tuturor științelor și domeniilor de activitate umane. Pe acest drum conflictele dintre știință și spiritualitate, dihotomiile culturale, antipatiile doctrinare sunt atenuate și neutralizate. O pace culturală începe să se așeze peste lume și ea are menirea de a ne ghida spre noi orizonturi civilizaționale.

Însă oricât am vrea să definim holismul dintr-o perspectivă rațională, nu vom reuși niciodată pe deplin, ci doar vom trasa anumite coordonate menite să ne invite într-o călătorie a re-întregirii, a reamintirii de sine.

Holismul este un puct de răscruce, un vârf de munte cultural pe care odată ajuns omul realizează cât de mult s-a îndepărtat de viață prin însăși cultura pe care a inventat-o și crezurile pe care le-a îmbrățișat.

Holismul este în dinamica evoluției lui homo sapiens contextul cultural pe care omul l-a generat pentru a se reîntorce în țesătura vieții.

Holismul nu poate fi înțeles cu adevărat decât de la nivelul unei inimi deschise. Până atunci el rămâne un cuvânt ca oricare altul, o noțiune ce abstractizează realitatea. Dacă ai ajuns în momentul în care saltul în lumea iubirii este posibil atunci holismul își dezvăluie sensurile lui și te hrănește cu infinit entuziasm și miere extatică și proactivă și te scutește de a fi victima folosirii unui cuvânt la modă.

Poți să înțelegi holismul când ajungi să servești întregul, altfel spus când inima ta luminează existența ta și a celorlalți.

Poți să trăiești realitatea acestui cuvânt când ești dispus să pășești în necunoscut, fiindcă un alt nume al holismului este cel de cosmos și prin excelență adâncirea în realitățile micro și macro cosmice cer prin excelență a păși cu uimire printre comorile și misterele nemărginirii.

Holismul cere prin excelență să ai o cultură vastă dublată de o inimă generoasă. Fiindcă holismul este iubire, este dăruire, este bucuria de a-i servi pe ceilalți prin acțiune necontenită, prin angajare socială, prin folosirea celor mai mari comori materiale, culturale și spirituale pentru ca întregul, oamenii și toate făpturile să înflorească.

Și fiindcă cea mai înaltă formă de manifestare a iubirii pe Pământ o reprezintă acțiunea din iubire, holismul înseamnă reformă absolută la nivel economic, educațional, administrativ. Înseamnă desăvârșita cunoaștere a corpului fizic nu teoretic, ci la nivel de experimentare și activare a inteligențelor ce rezidă în el ce permite cunoașterea planetei prin respect și iubire și experimentarea și justa raportare la întregul numit sistem solar și la logica cosmosului, gest ce implicit impune o rescriere din toate punctele de vedere a civilizației în care trăim.

Holismul este invitația vieții de a fi celebrată și deopotrivă colacul de salvare pe care ea l-a aruncat umanității într-un moment de crucială transformare.

Holismul nu este un cuvânt, nu este o noțiune și nici o abstracțiune. Holismul este un fenomen. El este revoluție creativă și absorbirea comorilor lui cu nemărginit respect presupune renașterea umanității și începutul noii faceri a lumii.

Holismul merită a fi tratat cu multă considerație și niciodată minimalizat și redus la o perspectivă teoretică fiindcă în realitate vorbim despre întreg, iar paradigma holistică depune mărturie despre sacralitatea vieții, despre totala uniune și conexiune ce există între toate părțile întregului și comuniunea ce face ca întregul să fie întotdeauna mai mult decât suma părților.

Rolul centrelor holistice din mediul natural

a)Unul din rolurile capitale ale centrelor holistice din natură este cel de a facilita oamenilor re-întregirea și armonizare cu mediul înconjurător atât energetic, dar și informațional. În acest sens valorile ecosofiei, permaculturii și protecției mediului sunt capitale.

Trăind în natură, cu Soarele Interior din ce în ce mai activ, cu o educație naturală la îndemână și suficient de multe date științifice pentru a privi larg interelaționarea dintre toate regnurile, oamenii își vor re-găsi locul în țesătura vieții și vor învăța cu adevărat să respecte viul și viața acestei minunate planete.

Pe acest fond ei vor ști cum să creeze tot felul de produse necesare traiului prin a respecta natura și prin a transmite acest gest celor cu care intră în contact și celor care le furnizează produsele.

Într-o economie holistică prosperă și înfloritoare acest aspect este capital și în jurul tuturor produselor generate de centrele holistice (hrană, turism, artă, informație etc) se va genera o continuă prosperitate înfloritoare.

Natura ne oferă infinită abundență și în momentul în care vom învăța cum să o valorificăm cu respect și cum s-o distribuim la nivel social sărăcia planetară va lua sfârșit.

b)Un alt aspect vital al centrelor holistice/vetrelor Soarelui îl reprezintă forma și structura lor. Din această perspectivă asimilarea valorilor arhitecturii organice și ale biomimetismului este capitală. În timp vom învăța să imităm inspirat natura și să generăm forme de locuit ce au la bază geometria sacră, naturală, curgătoare ce astfel se vor arăta a fi minunate temple și monumente de frumusețe perfect integrate mediului și curgerii vieții.

c) Capital în ceea ce privește tranziția către era solară a armoniei și iubirii îl reprezintă sursele de energie electrică și termică prin care aceste centre vor funcționa. Dacă în ceea ce privește permacultura și arhitectura organică există mai multe cunoscute și proiecte începute, capitolul energie verde și regenerabilă este într-o continuă dinamică.

Nu are sens să ne raportăm la fantasmele numite energie liberă și fantoma lui Nikola Tesla, mai ales în ceea ce privește modul în care este mediatizat, ci are sens să aplicăm vârfurile tehnologice existente actualmente atât pentru a accelera evoluța ei, cât și pentru a beneficia practic de darurile ei și nu a trăi fantezist ancorați în vise himeratic.

Vom aunge la energie liberă și la o lume fără bani, onorând avântul tehnologic și aducând onoare și grație în lumea banilor.

Desigur, ar fi dinamizator ca în anumite centre să se desfășoare tot felul de proiecte de cercetare și dezvoltare în domeniul energiei alternative și cu siguranță asta se va întâmpla cât mai curând.

Soarele ne oferă infinită energie și rămâne să învățăm cum s-o captăm. Mizând pe dezvoltarea actuală a tehnologiei și fiind deschiși la nou cu siguranță vom face pași imenși în foarte scurt timp. Iar totul pleacă de la înțelegerea că orientarea oamenilor către a capta energie de la soare este sinonimă cu tranziția către era solară.

Abia de câțiva ani anumiți oameni de știință au început să vadă legăturile între fluctuațiile Soarelui și climă, ritmul cutremurelor etc. Efectele furtunilor solare sunt din ce în ce mai studiate și totul se datorează avântului tehnologic. Suntem abia în zorii unei raportări juste la steaua pe care o urmăm clipă de clipă prin univers și e absolut firesc să înțelegem că avem de reparat această pseodoseparare și ignorare a Soarelui prin a genera pe Pământ o civilizație solară. Ridicând ochii din poverile propriilor limitări îți ia o clipă să realizezi că dimensiunea Soarelui este sinonimă cu întreg Sistemul Solar. Suntem părți din el, chiar dacă avem conștiința că locuim pe planeta Pământ.

Energie ne oferă și apa și pământul și vântul și orice centru holistic este invitat să apeleze la aceste forme ce asigură autosustenabilitatea în ideea de valorificare a darurilor naturii și nu de separare față de întreg.

d)Locația centrului holistic merită să fie aleasă cu mare înțelepciune și este ideal ca ea să fie undeva la limita dintre deal și munte, în proximitatea pădurilor fiindcă acolo ai parte de cele mai multe resurse durabile necesare autosustenabilității și deopotrivă în acele areale energia Pământului este foarte înaltă.

Plasamentul optim este în afara actualelor sate sau undeva către extremitățile lor. Sunt implicate aici atât o anumită intimitate, dar și posibilitatea unei extinderi armonioase ce se va întâmpla mai devreme sau mai târziu.

e) Unul din marile roluri ale centrelor holistice și Vetrelor Soarelui odată ce ele vor deveni prospere este de a juca un rol puternic educativ pentru arealele (satele, comunele, micile orașe) învecinate. Datorită presiunii civilizației actuale oamenii satelor s-au defazat de la ritmul naturii și nu mai respectă universul mirific în care trăiesc. Ei au mare nevoie de o educație a exemplului și de una mai degrabă psihologică de redescoperire prin exemple sugestive, practice a frumuseții cadrelor naturale și a eternei lor abundențe.

Pornind de la o educație holistică ce implică repectul față de natură și față de semeni în timp centrele holitice au menirea de a angrena oameni din satele și comunitățile învecinate în activități economice și reinventarea cooperativelor într-o accepțiune modernă ce poate fi intitulată afacere și economie holistică.

În hora solară sunt de prins cât mai mulți oameni printr-o fină implicare a tuturor categoriilor sociale în acțiuni, proiecte care să asigure deopotrivă educarea și implicarea în arhitectura iubirii și armoniei pe înțelesul fiecăruia.

f) Vetrele Soarelui pot fi excelente exemple pentru cei care vor să se mute către un mediu natural pur și este de dorit ca viitoarele centre să atragă cât mai multe persoane prin tot felul de activități atât pentru rolul educativ, cât și pentru asigurarea resurselor necesare existenței centrului.

În acest sens orice centru și vatră a Soarelui conturează o rețea de oameni și o comunitate fluctuantă cu rolul dinamizării să transmiterii de informații și produse în cadru social.

Pe baza deschiderii prin diferite evenimente se asigură o diversitate culturală necesară dar și un cadru de selecție pentru proiecte și pentru conturarea unor viitoare comunități.

g) Orice centru holistic este menit să fie un centru educațional în primul rând pentru adulți și apoi pentru copii.

În educația copiilor rolul cel mai important, quintesența oricărei tentative educaționale o reprezintă crearea de vaste câmpuri energetice armonioase și pline de iubire, fapt realizabil printr-o desăvârșită purificare emoțională și eliberare de informații transgeneraționale limitative a părinților și educatorilor.

Odată câmpul de armonie și iubire asigurat copii înfloresc și, minune, se autoeducă având acces permanent la câmpurile genialității și la informațiile supraconștiinței. Conexiunea lor cu esența nu se va pierde niciodată, dimpotrivă ea se va amplifica și totodată spațiul de iubire și armonie va fi amplificat înmiit de esența ce grăiește prin puritatea copilului. Desigur această conexiune cu energia esenței este în strictă legătură cu conexiunea cu pulsul Pământului și al Soarelui ce permite cea mai înaltă dispunere a materialului genetic și implicit ancorarea unei alte energii în vehicolul numit corp uman.

Rolul părinților și al educatorilor, odată purificarea emoțională realizată, este de a însoți copiii în joaca lor și de a-i înconjura de cât mai multe instrumente de expresie creativă și de informație radiantă din care copilul să își aleagă ceea ce i se potrivește.

Potențialul infinit al copiilor este de cele mai multe ori limitat și umbrit de incapacitatea părinților de a stimula în copii abilitatea lor nativă de a se juca printr-o foarte puternică conexiune a părinților cu copilul interior ce se traduce de cele mai multe ori prin creativitate. Copiii nu fac ceea ce le spun părinții, ci absorb ceea ce ei sunt. În fața copiilor nu poți imita jocul pentru a stimula și mai mult abilitatea de a se juca, în fața lor trebuie să fii jocul și inima deschisă ca ei să fie stimulați și coordonați către a manifesta cel mai înalt potențial imaginabil.

Inhibiția socială a tendinței naturale de a te juca și experimenta are multe surse, iar poate cea mai acută se datorează preluării unui program informațional-emoțional ce s-ar traduce prin foamea și necesitatea de a evolua după o anumite norme culturale sociale. Această supunere și plonjare a copilului ajuns adolescent în clasica energie a instinctelor evolutive generate de mintea subconștientă aduce în ecuație foarte multă seriozitate și presiune ce distrug la cei mai mulți dintre oameni abilitatea de a se juca, de a experimenta și de a trăi conectați la era de aur din inima lor. Evoluția este firească din foarte multe puncte de vedere, însă foamea de evoluție nu e tocmai ceva ce ne dorim cu advărat. Pentru a înțelege regulile de aur ale unei educații, conduceri a copiilor spre exprimarea celui mai înalt potențial creativ, avem de alchimizat această foame subconștientă cu intenția de a progresa prin joacă și experiență.

Cele mai mari invenții, cele mai mari daruri oferite omenirii și salturi în conștiință au fost generate de adulți care și-au păstrat viu în ei copilul interior și aplecarea lor spre joacă, experiment și inventitate.

De cele mai multe ori normele unui sistem educațional oricât de evoluat ar fi el se pot transforma cu ușurință în presiune și foame evolutivă. De aceea misiunea principală a părinților și al educatorilor este în principal de a distruge în ei toate zidurile care țintuiesc și mărginesc joaca copilului și nu fac vizibilă și accesibilă în viețile noastre incredibila lumină ce se află în inima de copil unde tronează cu adevărat logica vieții, Dumnezeu.

Conștientizând cele afirmate mai sus, realizăm că purificarea emoțională este regula de aur a educației dublată de puterea părinților și a educatorilor de a avea viu în ei binecuvântarea și magia jocului. În această lumină se poate înțelege că nu sistemul educațional contează. Poți să îți dai copiii la Waldorf, Montessori, dacă părinții și educatorii nu au trecut prin purificare emoțională și nu au Soarele Interior activ, copiii nu vor avea parte de o educație cu adevărat înfloritoare.

Întrezărim astfel faptul că educația viitorului se va realiza mai degrabă în jurul acelor ființe cu Soarele Inimii activ și în jurul centrelor holistice și nu în cadrul unor sisteme clasice educaționale.

În anul de grație 2018 este necesar ca un număr de părinți să decidă deopotrivă:

– să se adâncească temeinic în procesul de purificarea emoțională;

– să renunțe la a mai da copiii la sistemele clasice educative și să își unească forțele cu alți părinți sub protecția școlilor umbrelă pentru a oferi copiilor cadrul ideal unei educații înfloritoare;

– angrenarea unor însoțitori, educatori care să dubleze prezența părinților și alături de care părinții să creeze o potrivită curiculă și sumă de activități care să le asigure copiilor cea mai elevată informație și  vaste câmpuri de iubire și armonie.

Cadrele naturale sunt vitale pentru înflorirea tinerelor vlăstare la cel mai înalt potențial și ele servesc în același timp structurării unei educații a respectului față de întreaga rețea de viață ce nu are omul ca centru, ci relația armonioasă dintre toți actanții. În acest fel omul nu mai este un beneficiar și dispozitar al regnurilor surori, ci acea entitate fizică energetică, acea întâmplare fericită menită să servească prin respect și iubire întregului.

Pe baza expansiunii câmpului de armonie și iubire și a unei educații a respectului față întreaga țesătură a vieții se realizează expansiunea viitoare civilizației armonioase orientate către Soare.

h) Un centru holistic poate fi creat

– din start după un plan elaborat minuțios cu perspective de dezvoltare pe termen lung atât timp cât există resurse materiale, financiare și umane;

-sau, varianta cea mai la îndemână multor oameni, poate fi construit pas cu pas, din aproape în aproape pornind de la o casă mică de la țară până când se găsesc resurse clare pentru dezvoltare și se dobândește o pregătire temeinică. Astfel, este eliminată tendința de a amâna sau de a te pierde în proiecții legate de obținerea banilor necesari unui centru de mari dimensiuni.

Experiența este capitală și spiritul practic necesar iar fiecare pas făcut în direcția materializării contează. Un spațiu mic e mai ușor de gestionat, iar antrenamentul și experiența sunt capitale pentru a putea însufleți și administra un centru holistic de mari dimensiuni.

Pentru o vreme casa nelocuită a bunicilor, a unor rude sau prieteni, o casă închiriată la țară poate fi varianta ideală ce necesită resurse limitate.

Este foarte posibil ca metoda pas cu pas, din aproape în aproape să fie mult mai eficientă decât cea cu o investiție mare inițială.

În cazul orașelor un centru holistic poate fi structurat inițial într-un apartament după care orientarea poate fi îndreptată către o casă, un spațiu de dimensiuni mai mari.

i)Structura de organizare a viitoarelor centre și vetre ale Soarelui în devenire  poate da cele mai mari bătăi de cap, însă este esențial să se înțeleagă de la început că reușita lor va fi asigurată de o structură centrată deopotrivă pe individ și grup/întreg, respectând astfel sacrele procese de individualizare și comuniune. Toți pentru unul și unul pentru toți și grupul dispus să servească întregului.

În această lumină se înțelege că masa rotundă este vitală în funcționarea unei vetre a Soarelui.

Atât timp cât structura organizațională a centrului va fi inspirată din actuala structură familială ce are ca centru mama și tatăl sau din actualele structuri sociale, el mai devreme sau mai târziu se va nărui sau va fi forțat să se transforme și să evoleze către modelul amintit mai sus.

Viitoarea societate planetară nu va avea la baza familia așa cum o înțelegem azi, ci grupul, ciorchinele de inimi însorite ce împreună cu toate celelalte ciorchine de inimi vor forma marea horă planetară, marea sinarhie și armonie socială.

Deseori o afacere, un proiect care are drept nucleu un cuplu se năruie odată cu despărțirea lui. Un centru holistic poate fi inițiat de doi parteneri ce îi pot oferi stabilitatea, însă ei sunt invitați să se asigure că în caz de destrămare a parteneriatului centru va continua, să creeze spațiu total în factorul decizional celor care se alătură odată cu atingerea statutului de inimă însorită.

În acest caz rolul cuplului fondator se dovedește a fi unul de împuternicire a celorlați și nu de modelare a întregului destin a centrului după chipul și asemănarea lor.

Odată cu tranziția centrului către o nouă comunitate și cu creșterea numărului membrilor cu Soarele Interior activ modelul ideal de luare a deciziilor îl reprezintă acordul tuturor membrilor vetrei, iar structura de organizare cea mai eficientă reprezintă cristalizarea unui nucleu reprezentat cel mult de 12 + 1 persoane, din care una are menirea de a fi co-ordonatorul întregului nucleu și armonizatorul acțiunilor mai ales la nivel energetic.

Este vital să nu fie deloc incluse în factorul decizional persoanele aflate în procesele de purificare emoțională. Ele pot fi consultate, implicate în activități, dar respectate deplin ca persoane aflate în tranziția către luciditatea de a vedea cu inima și a lua decizii pe măsură.

j) Rolul cel mai important al centrelor holistice ce le însumează pe toate amintite este de a contura în jurul lor viitoarele comunități umane, veritabile arhitecturi sociale armonioase și prospere, dispuse radial și perfect integrate naturii.

Ele au rolul de a îngloba în timp toate așezările învecinate și printr-o continuă legătură cu alte centre și o permanentă deschidere către oameni/vizitatori ele participă la includerea întregii societăți planetare în ecuația iubirii și armoniei. E o călătorie lungă cu multe suișuri și coborâșuri în care orice aparent eșec devine sursă de experiență și înțelepciune în această aventură pionierat cu veleități civilizatoare.

Și totul pleacă de la activarea inteligenței propriului corp, dublată de armonizarea cu energia Pământului și a Soarelui și disponibilitatea de a-i sprijini și pe alții să își activeze inteligența ce rezidă în trup și implicit Soarele Interior.

Acest lucru se face în primă fază prin crearea de sate organice care să depună mărturie din toate punctele de vedere despre ce înseamnă un ansamblu de locuințe perfect integrate și armonizate mediului. Crearea lor reprezintă adevărate ctitorii cu un mare rol civilizator în timp, mai ales că ele vor reprezenta nucleele civilizației solare.

Satele organice; date generale.

În rândurile ce urmează sunt prezentate  frânturi dintr-o imagine holistă ce fundamentează cultural și științific un nou mod de a locui, de a structura casele și așezările, satele și orașele în relație cu natura și de a interacționa cu ea pentru obținerea resurselor de bază. Vorbim aici de o viziune holistă, organică, biomimetică, cosmometrică și nu una fundamentată pe principii spirituale ce sunt eminamente antropice și gravitează în jurul căutării și nu a împlinirii, în jurul descoperirii naturii umane și nu a relaționării omului cu natura și Planeta Pământ, în jurul obsesiei noului om și nu a vieții ce ne include pe toți.

Rândurile de mai jos sunt fundamentele științifice și culturale moderne care stau la baza construirii noilor sate organice.

1.Teoria Gaia.

În 1965 și apoi prin diferite articole și cărți în anii 70, chimistul James Lovelock surprinde comunitatea științifică afirmând că planeta Pământ este o ființă vie ce se autoreglează sistematic. Invitat alături de alți oameni de știință să ia parte la programul Life on Mars, aceștia au considerat că este vital ca înainte de toate să ofere o definiție vieții pe Pământ. Studii aprofundate și-au avut începutul în acest demers, iar James Lovelock legând cap la cap anumite informații a avut revelația într-o zi că Pământul este un organism viu.

Ipoteza Gaia a devenit în câteva decenii Teoria Gaia. Deși inițial a fost contestat, în 2006 Societatea Geologică din Londra l-a premiat pe savantul Lovelock, cu Medalia Wollaston, în mare parte pentru munca sa privind teoria Gaia. Cu toate că versiunile timpurii ale ipotezei au fost criticate ca fiind teleologice și contraziceau principiile de selecție naturală, mai târziu au fost aduse îmbunătățiri în ideile subliniate de Ipoteza Gaia, ce au fost ulterior utilizate în discipline cum ar fi geofiziologie, știința sistemelor Pământului, biogeochimie, ecologia sistemelor, și în științele climatice.

Imaginea antică a Pământului ca ființă însuflețită renăștea prin fundamente științifice. Considerațiile clasice științifice asupra planetei începeau să se cutremure și abia în zilele noastre din ce în ce mai multe studii vin să valideze Teoria Gaia căreia comunitatea științifică începe să-i acorde atenția cuvenită.

http://nautil.us/blog/its-time-to-take-the-gaia-hypothesis-seriously

2.Revoluția unui spic

În anul 1975 o revoluție înflorea undeva în Japonia după ce ea înflorise odată cu lanurile de orez și secară obținute de Masanobu Fukuoka fără a ara terenul, fără a pune îngrășăminte sau pesticide. Cartea “Revoluția unui spic”, una din Bibliile moderne, a fost publicată în anul amintit și ea avea să devină bazele permaculturii fundamentate teoretic de Bill Molison (https://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Mollison) și David Holmgren (https://en.wikipedia.org/wiki/David_Holmgren)

Modul în care a înțeles Fukoka (http://www.onestrawrevolution.net) să relaționeze cu pământul pentru a obține recolte mai bogate decât celebre centre de studii și cercetare din Japonia a aruncat în aer toată agricultura modernă, tehnicile ei agresive față de sol și biodiversitate și firește mentalitatea ce le întreținea.

Ignorat și îmbrățișat inițial de generația flower power și de adepți ai unor mișcări spirituale, Fukuoka a început să fie cunoscut an după an la nivel mondial. Continuat de Molison și Holmgren, ideile revoluționare ale japonezului au devenit o alternativă la agresiva agricultură modernă bazată pe monocultură și caracterizată prin abuz asupra mediului.

Fukuoka nu a făcut decât să observe cu atenție pământul și dinamica dintre regnuri și să-și amintească tehnici ancestrale de grădinărit. A mers pe calea simplității și a testelor pornite din spirit ludic iar rezultatul s-a materializat într-o revoluție profundă ce a început să cuprindă întreaga lume.

Permacultura a devenit pentru mulți oameni un stil de viață, o cărare către a trăi în armonie cu natura și o meditație plină de înțelepciune asupra existenței.

Următoarele citate sunt sugestive:

“What permaculturists are doing is (some of) the most important activity that any group is doing on the planet. We don’t know what the details of a truly sustainable future are going to be like, but we need options. We need people experimenting in all kinds of ways and permaculturists are one of the critical groups that are doing that”. ~Dr. David Suzuki, Geneticist, Renowned Environmentalist and Broadcaster

„Poți rezolva toate problemele lumii într-o grădină.”  Geoff Lawton

3.Arhitectura organică

Un alt pionierat ce avea să aducă umanității noi înțelesuri învăluite de multă frumusețe a fost trasat de un număr de arhitecți care au înțeles că o casă este un organism menit să fie integrat organismului numit Planetă. Inspirându-se din formele curgătoare ale naturii și folosind materiale din apropierea locului în care casa este zidită/înălțată aceștia au dat un nou înțeles ideii de locuire. Ei și-au deschis viziunea către simpla idee că întreaga planetă ne este casă și că formele prin care ea se exprimă sunt pură geometrie sacră, imagine completată sugestiv de matematicienii și fizicienii ce s-au adâncit în frumuseșea și logica fractalilor.

Teoreticianul arhitecturii David Pearson a propus un set de reguli, cunoscute sub numele de Gaia Charter, care pot fi considerate ca reprezentând esența filozofiei arhitecturii organice. Aceste reguli sunt:

“Lăsați designul:

să fie inspirat de natură și să fie durabil, sănătos, conservant și divers.

să se “desfășoare”, ca un organism, dinspre esență în exterior.

să existe în “prezentul continuu” și să înceapă “mereu și mereu”.

să urmeze fluent “curgerea” și să fie flexibil și adaptabil.

să satisfacă nevoile sociale, fizice și spirituale.

să “crească din pământ” și să fie unic.

să sărbătorească spiritul tineresc, ludic și surpriza.

să exprime ritmul muzicii și puterea dansului.”

Arhitectura organică a adus magie și frumusețe de basm în filozofia locuirii și înțelesuri profunde ce vizează relaționarea cu mediul. O altă revoluție începea să fascineze și să ofere entuziasm iubitorilor de viață, viu, curgător.

4. ”Dacă vrei să înțelegi Universul, gândește în termeni de energie, frecvență și vibrație.”

“Tot ce există este energie. Dacă vom aprofunda cunoașterea naturii noastre pământești, vom dialoga cu universul.”

Tesla. Fantoma lui bântuie elegant prin “viețile” multor oameni. Inspirația lui a dinamizat evoluția științifică într-un mod greu de conceput. Darurile către umanitate au fost imense, iar poate cel mai de preț nu îl reprezintă teoriile științifice, invențiile și device-urile ce “produc”/captează energie liberă, ci credința că putem obține energie fără costuri pentru populație și fără impact asupra mediului.

Dacă Albert Einstein este respectat și pomenit de mai întreaga lume, Tesla este venerat și a devenit un simbol al libertății și fraternității mondiale, dar și un reper al tuturor celor care se gândesc mai mult decât responsabil să diminueze efectele nocive ale surselor de energie poluantă.

Tesla și apoi continuatori ai lui au arătat omenirii că putem să dezvoltăm segmente largi tehnologice fără să poluăm și fără să afectăm echilibru planetei. Deși numele lui a început să fie folosit pentru interese financiare (vezi Elon Musk) Tesla este tutorele tuturor invențiilor ce gravitează în jurul conceptului de energie liberă și „free sharing”. Mai devreme sau mai târziu omenirea va înțelege că asta este calea sănătoasă din toate punctele de vedere, după cum vom realiza într-o zi că este absurd să vindem apa, energia de la razele Soarelui sau cele provenite din câmpul electromagnetic al Pământului. Omenirea se îndreaptă către acest respect față de resurse și față de membrii ei.

5.A iubi apa, cea mai profundă revoluție

O altă supremă revoluție s-a produs când anumiți oamenii de știință au hotărât să se “uite” mai atent la aparent cea mai banală substanță care oamenii o cunosc: APA. Iar apa nu este banală deloc. Ea este substanța în și din care au luat naștere formele de viață ale acestei planete. Pământul este o lume a apei, iar comunitatea științifică observând-o mai cu atenție prin anumiți pionieri a realizat că nu știm mai nimic despre ea și că apa reprezintă un mare mister. Are memorie și inteligență, comunică instant către întreaga structură de apă toți stimulii informaționali care îi sunt adresați. Ia formă plasmatică în anumite circumstanțe, influențează pozitiv viața oamenilor prin vitalitatea ei sau negativ dacă este ruptă din circuitul natural și țintuită prin conducte într-un circuit închis.

Faptul că ea are memorie și că răspunde la stimuli informaționali i-a făcut pe unii cercetători să realizeze că ea poate fi in-formată, altfel spus că oamenii au o influență imensă asupra vieții prin gândurile și emoțiile lor. În același timp, imaginea că apa nu e doar o substanță, ci o inteligență aparte a trezit respectul multor oameni atât față de ea, cât și față de orice formă de viață.

Apa  începuse să devină vedetă. Din substanța banală fară de care nu poți trăi, apa și-a recăpatat misterul și „sacralitatea”, iar azi din ce în ce mai mulți oameni o onorează. În lumea științei viața începea să fie și mai prețuită. O viziune din ce în ce mai largă asupra vieții începea să prindă contur.

6.Magia holismului

Apa are memorie și inteligență, planeta este o ființă vie, casele se pot face după forme naturale și prin materiale ecologice, hrana poate fi obținută fără a ara și distruge alte forme de viață. Energia poate fi obținută fără costuri și fără a polua. Gândurile și emoțiile oamenilor influențează mediul.

O nouă paradigmă științifică pe care o putem numi holictică s-a născut și ea a început să cucerească lumea și să se intersecteze cu viziuni străvechi ale unor societăți tradiționale și viziuni spirituale antice. O întreagă „armată” de oameni de știință cu alură de noi profeți au răsărit de pe băncile celor mai prodigioase universități ale lumii și au început să conecteze diverse informații pentru a prefigura Noua paradigmă științifică.

Un rol vital l-a avut Fritjof Capra (http://www.fritjofcapra.net/about/) autorul celebrei lucrări Taofizica (1975) ce prin cărțile sale și întâlniri cu foarte mulți cercetători, filozofi și oameni de știință a vorbit deslușit despre o nouă viziune științifică asupra vieții integrând date din fizică, biologie, sociologie, ecologie, tradiții spirituale și alte domenii.

Pionieratul lui a fost continuat de alte nume rezonante care au făcut propriile revoluții într-un context de rescriere a imaginii despre lume. O nouă IMAGO MUNDI a început să cuprindă de câteva decenii grupuri din ce în ce mai mari de oameni de știință, studenți, și oameni care au ales să privească larg dincolo arhaicele percepții impuse de viziunea clasică asupra lumii.

Somități din lumea fizicii, biologiei, geneticii, semiologiei, filozofiei au ajuns să facă un elogiu vieții și și-au consacrat viețile ecologiei, ecosofiei, armonizării omului cu natura. Ecuațiile lor fizice, cuantice, matematice și chimice i-au dus către a valida următoarea lege a Existenței:

“Nimic în Natură nu trăieşte pentru sine. Râurile nu îşi beau apa. Copacii nu îşi mănâncă fructele. Soarele nu se încălzeşte pe el. Florile nu sunt parfumate pentru ele. A Trăi Pentru Ceilalţi, aceasta este regula Naturii.”

Un alt grup inspirat de oameni de știință prin studiile lor au început să vobească despre complexitatea naturii umane.. Despre relația dintre gânduri, emoții și sentimente și adn (Bruce Lipton, Piotr Gariaev) , despre inteligența și coerența inimii (vezi studiile celor de la HeartMath Institute https://www.heartmath.org/) , despre conștiință și câmpurile morfice (Rupert Shaldrake)

Fizica cuantică prin Max Plank, Werner Heisenberg, Niels Bohr și alții, mai apoi prin Einstein și în special prin David Bohm oferă o nouă imagine a naturii umane și a relației dintre aceasta și realitatea înconjurătoare.

“Ca om care şi-a consacrat întreaga viaţă celei mai cuprinzătoare ştiinţe, cea care studiază materia, ceea ce pot spune în urma cercetărilor mele legate de atomi este că nu există materie în sine. Întreaga materie îşi datorează existenţa unei forţe care pune în vibraţie particulele atomilor, menţinându-le împreună, la fel ca în cazul unui sistem solar miniatural. Nu putem decât să tragem concluzia că în spatele acestei forţe se ascunde o minte conştientă şi inteligentă. Această minte este matricea întregii materii.” Max Planck

Puterea și impactul emoțiilor, sentimentelor și gândurilor nu mai sunt privite ca niște realități mistice, ci ca pe niște vectori ce determină modul în care este scrisă realitatea planetară.

De la zi la zi din ce în ce mai mule studii vin să întregească imaginea despre noblețea și vastitatea ființei umane și a posibilităților ei de exprimare și creație subtilă și practică. Suntem în pragul de a ne întâlni cu noi înșine pe o altă octavă a înțelegerii de sine, de a ne făuri o oglindă clară capabilă să ne arate unele date coerente despre natura noastră interioară și puternica conexiune și interdependență cu natura planetei Pământ. Multe din informațiile păstrate de tradiția spirituală sunt confirmate și astfel validate într-o frumoasă și mult așteptată nuntire, altele sunt trimise la lada de gunoi a istoriei.

Însăși realitatea iubirii începe să intre sub lupa unor oameni de știință, acum pe Pământ existând câțiva pionieri care se adîncesc în fizica și matematica iubirii, urmând ca în scurtă vreme să arunce în aer tot ce știam noi despre realitate.

Suntem invitați să pășim într-o nouă etapă, să pășim în necunoscut și în a ne valida și legitima existențele prin raportarea la IUBIRE, ARMONIE, spirit inovativ, infinite posibilități de exprimare.

Începem să înțelegem cât de cât ce resurse imense avem la dispoziție și grație tuturor învățăturilor spirituale și date culturale provenite din noua paradigmă științifică putem să ne întâlnim cu propria natură și să învățăm să înțelegem NATURA ce ne conține.

7.Monumentala înțelegere

În același timp există voci alarmante care vorbesc despre posibilitatea începerii unui proces de extincție în masă. Tim Flannery (https://en.wikipedia.org/wiki/Tim_Flannery) este unul dintre cei care asistă la dispariția recifului de corali și avertizează omenirea despre posibilitatea distrugerii echilibrului planetar. E drept e o viziune umană asupra dinamicii Planetei însuflețite ce știe ea să se autoregleze.

Documentarul lui Leonardo di Caprio “Before the flood” a lansat o altă invitație către a vedea dramatica situație în care se află biodiversitatea pe Pământ datorită influențelor oamenilor.

Nimeni nu știe exact ce se întâmplă. Dacă suntem într-o eră a cataclismelor sau dacă planeta își schimbă modul de a se manifesta printr-o ecuație pur ciclică. Ceea ce este evident este că abuzurile noastre sunt imense și că evoluția noastră ca specie ne-a dus atât din punct de vedere științific, cât și uman-spiritual către a ne percepe într-o lumină nouă și vastă și a realiza că suntem invitați să onorăm această ființa vie imensă care ne este casă, să respectăm apa, să învățăm să ne obținem hrana fără să siluim Pământul, să ne ridicăm case prin imaginație și darurile naturii, să ne obținem energia necesară fără să distrugem, să înțelegem că natura noastră rezidă în a proteja viața, în a clădi un viitor luminos copiilor și nouă tuturor, în a radia frumusețe, iubire, armonie prin faptele noastre comune și sociale.

Oricât de provocatoare ar fi vremurile în care trăim, oricât de aproape de prăpastia haosului am fi, am ajuns aici ca să înțelegem ceva monumental și nu pentru a declanșa un cataclism.

Capitolul anterior: Puctul zero 

About the author

Petrea Ciortan

Leave a Comment