Noi Suntem Inima Pământului

Ieșirea la nivel relațional și social din triunghiul victimă, agresor, salvator – Noi Suntem Inima Pământului VI

Written by Petrea Ciortan

Ieșirea la nivel relațional și social din triunghiul victimă agresor – salvator și asumarea statutului de ființă creativă. Tranziția către statutul de arhitect al iubirii și armoniei. – Noi Suntem Inima Pământului VI

În tranziția către civilizația solară ce se înțelege a fi o civilizație orientată către Soare și cu un profund respect față de mediul înconjurător, un rol central îl ocupă tranziția de la obligativitatea de a întreprinde/face ceea ce nu te încântă/bucură pentru a-ți asigura traiul de zi cu zi, la condiția de ființă creativă ce prin exprimarea pasiunilor, genialității, imaginației și entuziasmului generează prosperitatea unui trai împlinit.

În comunitatea spirituală s-a pus mult accent și s-a scris mult despre axarea pe a fi în detrimentul lui a face ce este mai degrabă răspunsul unei presiuni culturale și sociale exprimată de actuala structură socio-culturală. Atitudinea este firească într-un anumit context socio-cultural când a face, mai exact a produce a devenit valoare absolută. În realitate, prin excelență a fi își are propriul mod de expresie ce implică acțiune, creație, talente, daruri.

Prin individualizare ajungem să fim ființe întregi iar expresia acestei calități ce se realizează sub nenumărate forme reprezintă materia primă prin care se structurează civilizația solară și se articulează toate relațiile și struturile socio-culturale implicit cele administrative.

Cine a ajuns la punctul maxim al procesului de individualizare și și-a accesat inteligența ce rezidă în corp și implicit potențialul creativ și astfel își savurează integritatea nu poate decât să fie în serviciul întregului ce este mai degrabă o consecință naturală, decât un gest intențional. Pe acest fond începe procesul de comuniune cu implicațiile lui majore de a re-trăi com-uniunea cu natura prin stil de viață bazat pe respect față de ea și com-uniunea cu semenii prin a împărtăși întru susținerea reciprocă a darurilor, aptitudinilor, talentelor.

Actuala civilizație umană cu mai toate structurile ei de conducere, administrative și economice este ecoul faptului că aproape majoritatea oamenilor își zugrăvesc relațiile în sfera și sub presiunea triunghiului victimă, agresor, salvator. Există și un al patrulea element al acestui triunghi și anume regizorul/scenaristul care este conștiința universală, un alt nume pentru logica și voia vieții care orchestrează în așa fel relațiile pentru a face actuala evoluție posibilă către înțelesuri nebănuite (crearea tehnologiei armonioase și realizarea la nivel planetar că stilul de viață actual ne poate distruge etc) și pentru a oferi șansa oamenilor, ce sunt o expresie a planetei și forma cea mai evoluată de viață și expresie a ei în afară de delfini și balene, să alchimizeze toată suferința planetară ce există în așa zisul câmp astral, o energie creată încă din timpuri imemoriale.

Totul este perfect așa cum este din perspectiva procesului de alchimizare și fiecare rol își are marele sens. Singurul disconfort existențial îl reprezintă faptul că cei mai mulți oameni nu sunt conștienți de acest proces pe care îl consideră stil de viață. Pur și simplu nu își imaginează că ar putea trăi altfel decât în ecuația celor trei roluri și astfel este perpetuată o continuă dramă planetară din care din ce în ce mai mulți oameni sunt invitați să iasă pentru a putea integra energiile crescânde ale planetei și a le traduce în arhitectură socială.

În acest moment peste tot: în familii, în politică, în cultură, în spritualitate, în economie se desfășoară o mare piesă de teatru menită să dea curs evoluției și alchimizării suferinței planetare.

Primul mare pas necesar pentru a ieși din triunghiul victimă, agresor, salvator îl reprezintă conștientizarea acestor roluri pe care le jucăm și îmbrățișarea lor cu deplină acceptare pentru ca alchimia să se producă.

Victima nu va putea să iasă din rol până când nu se va opri din a condamna viața sau semenii pentru ce i se întâmplă și va alege să accepte și să-și asume toată suferința ce o trăiește ca pe un dar al vieții pentru redescoperirea propriei integrități și puteri de neștirbit.

Călăul va reuși să se elibereze de rol după conștientizarea lui doar printr-o mare putere de iertare de sine necesară la început și de conștientizare lucidă și detașată a procesului și a faptului că a fost nevoie de acțiunile lui pentru ca rănile victimei să iasă la iveală ceea ce va șterge orice urmă de judecată de sine și implicit de necesitate de a ierta așa cum iertarea este înțeleasă de către cei mai mulți oameni. Aparent pare ușor să accepți faptul că nu ai fost decât un factor declanșator și că abuzurile tale se cereau pentru procese nebănuite, însă nu e deloc. Ajuns la conștientizare este foarte greu să trăiești cu povara propriilor fapte atât timp cât te identifici cu limitele individualității pe care deseori o numim ego. Deseori călăul tinde să devină victimă a propriilor acțiuni, iar rolul celor care au purtat hainele de victimă odată cu renunțarea la ele este capital pentru a le transmite agresorilor că într-un fel ei și-au împlinit misia.

Cel mai dificil îi este salvatorului să realizeze că joacă un rol, însă el poate participa cel mai intens la destrămarea acestui triunghi.

Haina salvatorului este îmbrăcată vrând nevrând de lideri de opinie îmbrăcați pe cai albi, de politicieni charismatici, de activiști cu renume și de foarte mulți terapeuți și lideri spirituali. E un rol elegant ce poate conferi cele mai fine limitări extrem de greu de sesizat.

Lumea are nevoie de eroi și salvatori atât pentru a-și argumenta statutul de victimă sau călău, dar și pentru a se identifica măcăr pentru o clipă cu ei pentru a evada din obișnuințele clasice.

Actuala explozie de terapeuți și lideri spirituali sau facilitatori este menită să pună capăt acestui triunghi atât prin a-i ajuta pe victime și agresori să-și conștientizeze rolul, dar mai ales prin a înțelege ei că nu e nimic de salvat, de vindecat, de luminat, ci despre conștientizarea unor procese ale vieții, de acceptarea și autorizarea lor.

Nu e cu nimic rău sau dezonorant să joci rolul salvatorului în tot acest teatru atât timp cât realizezi asta și intri în haina salvatorului când e cazul la modul detașat, plin de naturalețe și cuprins de iubire.

Marea magie pe care salvatorii o au de împlinit, mai ales cei din zona terapeutică și spirituală ar putea să pară la primă vedere că le oferă oamenilor vindecare, alinare, înțelepciune și împuternicire, însă rolul lor cel mai de preț este de facilita celorlați în termeni cât mai inteligibili  înțelesul că fac parte dintr-un proces orchestrat de viață, că nu există vindecare fiindcă nu există boală cu adevărat, că nu există trezire fiindcă nu e nimeni adormit, că nu există iluminare, ci a trăi acordat la ritmurile vieții. Tot ce se întâmplă se întâmplă orchestrat de o conștiință mai vastă din cel puțin două motive:

a) evoluția vieții spre un prag critic în care este posibilă o schimbare colectivă de paradigmă: ascensiune planetară dintr-o condiție în alta;

b)alchimizarea suferinței planetare și a întregului bagaj transgenerațional pentru nașterea unei noi specii umane și totodată a unor mutații fizico-chimice și în cadrul regnurilor surori.

Ceea ce numim boli, depresii, crize existențaile, roluri bine jucate sunt toate efectele acestei alchimii planetare și toate își au sensul pentru realizarea unuia din cele mai mari salturi colective și miracole planetare: nașterea civilizației solare ce este sinonimă cu crearea conștiinței unității și al faptului că suntem o singură ființă planetară ce urmează Soarele în călătoria sa galactică.

Salvatorii își vor alchimiza propria condiție când vor înțelege că singurul lucru pe care îl avem de făcut pe Pământ este să ne jucăm, să dăm sens vieții așa cum ne ghidează inima, că nu există adevăruri absolute, ci experiențe perfecte, că iluminarea este mai degrabă un proces decât o finalitate și că ea se traduce la modul cel mai precis prin întregire ce este prin excelență continuă și presupune a trăi întru adâncirea în misterele corpului și ale vieții.

Salvatorii își vor fi împlinit rolul când ei se vor regăsi precum niște copii absorbiți în jocul lor și contemplarea lumii și vor oferi tuturor șansa de face același lucru într-o armonie greu de descris în cuvinte și vor avea mereu puterea și pornirea să privească cu iubire și să asculte cu iubire.

Ce este de înțeles este că aceste roluri nu sunt de judecat și că ele ne vor însoți încă mult timp de acum încolo până când alchimizarea întregii suferințe planetare se va realiza. Deseori călăul devine victimă și invers, salvatorul devine călău și tot așa. Dinamica rolurilor ține foarte mult de dinamica relațională. Conștientizarea și acceptarea lor reprezintă primul mare pas din ieșirea din închisoarea socială a umbrelor și suferinței și pe seama acestei acceptări pe fond de non-judecată de sine se întâmplă cea mai mare magie socială și anume întruparea iubirii și a armoniei în destinele noastre colective.

Rândurile de mai sus au o componentă mai degrabă psihologică dar hai să traducem asta social economic și apoi politic.

Câți dintre noi facem pentru a ne duce existența zilnică ceea ce ne încântă și câți dintre noi suntem obligați să susținem tot felul de activități și joburi ce nu ne fac deloc plăcere?

E o întrebare spinoasă, dar extrem de relevantă pentru a înțelege una din mizele principale ale întrupării civilizației solare și una din cerințele imperative ale actualelor transformări cutremurătoare ce se întâmplă la toate nivelurile societății.

În acest moment pe Pământ doar un crâmpei de oameni generează servicii și produse către societate dintr-o stare de iubire și exprimare creativă radiantă. Mult timp a fost și încă mai este un lux să îți permiți să fii deopotrivă entuziast (în accepțiunea etimologică a cuvântului) , iubitor și creativ. În cuvinte simple să îți placă la nebunie, să îți încânte toate celulele ceea ce faci pentru pâinea de zi cu zi, fără compromisuri, fără sentimentul obligativității, ci oferit a înflori prin ceea ce ești precum un splendid trandafir.

De ce se întâmplă asta? Fiindcă cei mai mulți oameni sunt încă prinși relațional în triunghiul mai sus amintit întru alchimizarea suferinței planetare gestante în câmpul morfic al informațiilor transgeneraționale. Situația nu este rea cum ni s-ar părea la prima vedere, ci reprezintă materia primă a unei transformări radicale ce odată asumată începe să rodească vizibil.

Victimile se duc la un serviciu pe care nu îl agreează unde întâlnesc călăi dispuși mereu să ofere indicații și sarcini imposibile, iar salvatorii vin mereu cu soluții care garantează succesul și rezolvarea tuturor problemelor la care victimile sunt invitate să apeleze din statutul lor de toate mi se-ntâmplă numai mie.

Tiparele relaționale moștenite din familie sunt perpetuate la nivel social și toate se întâmplă pentru a crea un cadru perfect evoluției și oarecare savoare dramatică încât oamenii să nu se plictisească suficient de mult. Traiul în mizerie emoțională are savoarea sa, victima este dependentă chimic de substanțele cu care organismul s-a obișnuit, există un extaz al celor ce tună și fulgeră sau folosesc biciul voinței pentru a face ca lucrurile, afacerile, guvernele să funcționeze iar salvatorii manifestă uneori un entuziasm cinic și un snobism triumfător.

Ce-i împiedică pe cei care se îndeletnicesc social cu ceva ce nu le face reală plăcere?

Cei mai mulți dintre oameni nu sunt pregătiți să își urmeze visele printr-o asumare a propriilor pași ce pot duce spre un posibil eșec ce întotdeauna este un pas spre împlinire. Nu pot să își asume un un rol creativ sau managerial asupra propriei existențe. În aceste coordonate sociale nu toți oamenii sunt meniți să fie creativitate curgătoare și radianță inspirantă, deși într-o zi cu toții vom trăi în aceste ecuații.

Structura pihologică și implicit rolul social îi face ca pe foarte mulți oameni mai degrabă să urmeze anumite inițiative, să fie suținători ai unor cauze și proiecte și consumatori ai creativității pentru ca ea să fie susținută în aceste momente de tranziție.

În mod firesc fiecare dintre noi este dotat cu un geniu magic, însă el este estompat de rolurile de jucat pentru ca marea alchimizare a suferinței planetare să aibă loc. Odată ce rolul este împlinit și bagajul transgenerațional este alchimizat fiecare își redescoperă adevăratul potențial sau începe a-l manifesta din ce în ce mai plenar.

Orice gest social, orice acțiune poate deveni prin excelență exprimarea unui gest creativ. A fi creativ nu înseamnă să fii neapărat artist sau mare formator de opinie sau trenduri sociale. A fi creativ cu adevărat înseamnă a participa la curgerea vieții din perspectiva inimii și a dăruirii. Poți crea produse de larg consum, artă, atmosferă, servicii, tehnologie, divertisment. Poți să-ți permiți inițierea în cele mai mari secrete nerostite ale vieții fiind ceea ce se înțelege prin a cultiva pământul ce în realitate îți cultivă grădina sufletului tău și te adâncește în misterele energetice ale Pământului, Soarelui și cosmosului. Poți să înveți bucuria de a fi de folos și de a te dărui fiind ospătar, barman, șofer, nu mai vorbesc de noblețea de a fi doctor, psiholog, librar etc

Atât timp cât inima este prezentă în logica acțiunii sociale, creativitatea curge și înflorește iar focul revoluției iubirii este amplificat indiferent ce ai face. În aceste vremuri de mare transformare trăim la nivel social saltul către realitatea conținută în vorbele Sfântului Augustin “Iubește și fă ce vrei.”

Supremația oferită de renaștere prin intermediul bisericii unor arte începe să fie reparată. Bucătarii, meșteșugarii, comercianții, agricultorii, inginerii încep să își valorizeze viețile și să realizeze că prin a prețui și iubi ceea ce fac participă extrem de elegant la mersul lumii și viața lor intră sub semnul prosperității și eleganței. Din ce în ce mai mulți oameni descoperă valorile vieții simple și ale exprimării artistice simple și naturale fără raportare la cerințele și pretențiile academice. Oamenii încep să se elibereze de presiunea valorilor absolute și a rigidității sociale și energetice impuse de ele.

Presiunea de a fi de succes și performant începe să fie înlocuită cu bucuria de a fi încântat de ceea ce faci.

Energia ce întreține mentalitatea și atitudinile de victimă se află într-un proces amplificat de alchimizare și vindecare pe fondul căreia au apărut mai toate terapiile și sistemele energetice de vindecare și armonizare ce au simpla menire de a facilita oamenilor propria împuternicire și întregire, procese ce durează mai mult sau mai puțin în funcție de structura psihică a fiecăruia. Din nefericire mulți oameni rămân prinși în universul terapiilor considerând că ele reprezintă adevărul absolut și nu ceea ce sunt în realitate: spații de purificare, cârje în întuneric, plute către oazele de întregire și totalitate.

Dinamica procesului de purificare planetară și a triunghiului victimă, călău, salvator face ca cei mai mulți dintre cei care se eliberează de rolul de victimă să dorească să îmbrace hainele salvatorului și din vindecat să devină vindecător. E un proces firesc până la un punct, când realizezi că și rolul de salvator nu este ceea ce pare a fi. La modul practic viața orchestrează amplificarea și finalizarea alchimiei planetare și astfel pe lume răsar zilnic din ce în ce mai mulți terapeuți și salvatori de care e nevoie pentru a trece cu toții puntea spre noua paradigmă. Rolul terapiilor de succes este necesar și totodată este vital ca cei care îmbracă acest rol să înțeleagă că tehnica nu este importantă, că totul este un joc pentru ca inimile oamenilor să se deschidă întru creativitate și dăruire.

Riscul inflației de vindecători există și chiar dacă ea va apărea situația se va autoregla. Din fericire problematica terapiilor și a sistemelor începe să îmbrace haine noi din ce în ce mai pragmatice.

Cei mai mulți oameni ajung la clasicul drum spiritual și la amplul univers terapeutic după o boală puternică, o pierdere a unei ființe iubite, în urma unei crize psihice sau în procesul ieșirii din energia unei ocupații apatice și implicit a unor lanțuri ce împiedacau exprimarea creativității. Ceea ce nu se înțelege foarte clar este că oamenii nu ajung aici pentru a deveni profesioniști în domeniu sau maeștri spirituali, ci ajung ca să rezolve o criză, o suferință și pentru auto-împuternicirea menită să le ofere acces la exprimarea propriei creativități și autenticități.

La modul plenar cea mai sinceră formă de terapie este reprezentată de a fi conform cu inima ta și de a acționa în consecință. Din această perspectivă putem să realizăm că acțiunile întreprinse din entuziasm și dăruire au o înaltă virtute terapetică și că orice meserie, meșteșug, ocupație atât timp cât izvorăște din acordul omului cu inima sa și unește a fi și a face sub semnul iubirii sunt deopotrivă forme de inițiere și o formă de autoterapie. Angajarea într-un act creativ susținut reprezintă cel mai terapeutic gest cu putință și se arată în adevărata lumină ca fiind acea atitudine prin care îngrijești grădina sufletului tău pentru a oferi fructele semenilor și vieții cu prețuire și dărnicie.

Evoluția ne-a condus spre a savura faptul că la modul absolut terapia conduce către armonizare și înfrumusețare a propriei existențe. Crizele și problemele de sănătate care ne-au condus către universul terapeutic și necesitatea videcării nu au reprezentat altceva decât combustibilul necesar pentru a ajunge în pragul îmbrățișării unei noi condiții umane ce conține aceste două virtuți: a armoniza și a înfrumuseța.

La nivel social dirijarea ideii clasice de terapie către creativitate, artă, meșteșuguri reprezintă un salt cuantic pe care comunitatea spirituală este pregătită să îl facă. Oamenii au reală nevoie de împuternicire pentru a deveni creatorii plini de iubire a propriilor existențe. Nu ne mai servește absolut deloc ancorarea în arhetipuri, concepte metafizice și gesturi consacrate asociate evoluție spirituale. Singurul real folos al terapiilor, inițierilor, meditațiilor este de a conferi putere oamenilor pentru ca ei să fie creativi, entuziaști orice ar însemna asta ca expresie. Dacă există vreo divinitate și există acea conștiință de dincolo de concepte și nume, ea, Tatăl Divin Etern și Mama Divină Infinită, ambele conținute în Logica Vieții vrea ca ai ei copii să se joace și, dacă au uitat, să își reamintească focul creativ al jocului, focul dăruirii, al bucuriei și al comuniunii.

Arta este o formă de terapie, meșteșugurile tradiționale, grădinăritul, voluntariatul, joaca, sportul, turismul etc sunt forme de terapie extrem de pragmatice de care omenirea are mare nevoie. Dacă inițial universul terapiilor s-a desprins din lumea spirituală și din abordările energetice ale corpului, acum ni se deschid în fața ochilor noi perspective cu implicații sociale majore.

Rezultatele terapiilor prin creativitate și acțiune fizică sunt mult mai solide fiindcă ele îi eliberează pe oameni de acea stare de așteptare ce însoțește deseori oamenii care practică anumite ritualuri sau gesturi menite să le aducă vindecare sau creștere vibrațională. Angrenarea în creativitate pune în mișcare anumiți curenți energetici benefici și armonizatori în corp care fac minuni acolo unde pasele energetice și mantrele nu rodesc. Finalitatea unor acțiuni, ivirea rodului creativități conferă o anumită împlinire și dizolvă starea de așteptare și o anumită presiune ce apare deseori pe calea spirituală și în derularea unei clasice terapii spirituale.

Mai mult, prin stimularea creativității și implicării în acțiuni practice oamenii învață să fie încrezători în forțele proprii și declanșează în ei entuziasmul și o curgere amplificată a vitalității.

Imaginați-vă ce rol ar putea avea noi șezători și hore creative la care să participe oameni în a-cord cu ei înșiși și ceea ce vor să împlinească pe Pământ. Noile Vetre ale Soarelui și centrele holistice în jurul cărora se vor construi viitoarele așezăminte umane vor avea o astfel de dinamică relațională și o arhitecură socială în care fiecare va fi în acord cu el însuși și cu toții participanți activi prin ceea ce fiecare dintre ei reprezintă și are de împlinit.

Ctitorii de centre holistice vor putea prin activități enonomice dublate de o informație și educație holistică să vindece colectiv toate satele și micile orașe din țară traducând în acțiuni pragmatice menite să înglobeze din ce în ce mai mulți oameni niște fundamente cosmice ce au punct central: acordarea cu propria inimă (prin activarea creierelor), acordarea cu energia Pământului și cea Soarelui.

Vindecarea/terapia se face fără pase energetice ci prin pură acțiune născută din dăruire și entuziasm și astfel flăcările revoluției inimii și iubirii va cuprinde întreg vortexul Inima Pământului și întreaga planetă.

Marile inițieri nu sunt niște abstracțiuni sau realități prezentate în cărți, pe internet, la cursuri sau în temple. Cele mai mari inițieri le oferă viața prin decizia fiecăruia de a-și manifesta potențialul la nivel maxim oricare ar fi el. Aici intervin testele majore, crizele, suișurile, coborâșurile, șlefuirile diamantelor și pietrelor prețioase conținute în fiecare dintre noi.

Scara spre cer o reprezintă drumul către a regăsi bucuria de te juca ajuns la vârsta maturității precum un copil prin ceea ce alegi să reprezinți social, de a arde de entuziasm prin ceea ce decizi să experimentezi în relație cu exteriorul, atitudine pe care o numim job, profesie, vocație, talent.

În acest minunat an 2018 un număr mare de oameni au ajuns la pragul de a păși în afara triunghiului victimă – călău – salvator după ani și ani de pregătire, terapie și căutare/identificare a variantei ideale de lansare în focurile creativității și dăruirii.

Poate că unora le lipsește o mică doză de aventură, poate că mulți simt că încă nu sunt suficient de pregătiți, însă timpul este acum. “Călătoria de o mie de leghe începe cu primul pas” pe care viața ne invită să îl facem cu toată dăruirea cu toată încrederea că forțe nevăzute ne vor ghida, că viața va ști să ne conducă dincolo de orice imaginație. Din postura în care mulți ne aflăm nu putem întrezări ce daruri sunt menite a fi descoperite. Prins în lanțurile victimizării nu ai cum să vezi câmpiile copilăriei aurite.

 Întreaga suflare de viață are nevoie de îndrăzneala noastră de a păși în necunoscut și deopotrivă în împuternicire. De aici încolo orice pas înseamnă a păși în universul inimii și în binecuvântările experiențelor ce conferă înțelepciune și claritate.

Flacăra începutului revoluției iubirii stă în mâinile noastre și ea constă în a ieși din starea de victimă sau călău sau salvator și a ne întoarce către potențialul nostru creativ. Nimeni nu cere altceva decât de a îndrăzni să ne onorăm viețile făcând la nivel social ceea ce inima ne spune, iar ea nu ne va înșela niciodată.

Fără compromisuri, e drumul inimii și din fericire mulți suntem pregătiți să îl urmăm.

Acum e timpul vieții și în numele ei alegem să fim ai prezentului dăruindu-ne propriei inimii și bucuriei de a ne exprima așa cum ea ne îndeamnă.

Mulți dintre noi am început să înțelegem într-o lumină nouă care ne sunt darurile de preț, să realizăm de ce am avut diferite experiențe în viață și astfel să fim capabili să le integrăm într-o nouă și revirogantă viziune asupra propriei experiențe. Întotdeana am făcut ceea ce era menit să facem și acum realizăm de ce. Este foarte posibil să avem surprize de proporții și văzând totul într-o altă lumină să realizăm perfecțiunea metamorfozei și extazul suferinței implicată în nașterea fluturelui și să continuăm să susținem anumite activități, dar din conștiința iubirii și dăruirii. Un magazin se poate transforma într-un templu al promovării unui stil de viață sănătos, un salon de înfrumusețare poate deveni un spațiu al comuniunii și înfrumusețării interioare, un atelier de tâmplărie un spațiu de creație și desăvârșire artistică, o bucătărie mică sau mai mare un laborator alchimic ce furinează ingredientele unui trai armonios.

Merităm cu prisosință să trăim iubind și dăruind iubirea ce izvorăște prin noi prin creativitate și respect față de viu și viață și să fim răsplătiți material și financiar și existența să ne fie zugrăvită sub semnul prosperității. Și totodată, în sfârșit am auns la maturitatea de a înțelege că fiecare gând, emoție și mai ales acțiune ce le comprimă și imprimă pe amândouă în trupul și destinul Pământului se reflectă la nivel de întreg. Trăind în compromis compromitem destinele întregului Univers, trăind și zidind iubirea prin acțiunile noastre imprimăm în întreg universul direcția și coordonatele iubirii. Fiecare faptă născută din iubire aduce în prezent cel mai luminos viitor posibil pentru noi toți la nivel terestru și galactic prin grația uniunii a tot și toate prin firele invizibile ale vieții.

Miza e enormă și ea se rezumă până la urmă la un simplu gest: să ne jucăm ca niște copii și să fim suficient de maturi și structurați ca să ne protejăm curgerea jocului încât nimeni și nimic să nu-i știrbească puritatea și transpunerea lui în cele mai frumoase daruri aduse ofranda infinitei înfloritoare vieți și umanitatii îmbolnăvită fără să știe de nostalgia copilariei aurite și separarea de ea.

Este singura misiune pe care viața ce am botezat-o inspirat sau nu cu numele de Dumnezeu ne-a sădit-o undeva în adâncurile ființei. Restul e doar o pregătire pentru a ne asuma acest gest născator de universuri și muzica stelară din care toate se nasc continuu întru eternă strălucire.

Suntem invitați un număr de oameni să ieșim din triunghiul captiv prin a înțelege importanța magică a lui în alchimia câmpului de suferință planetar. Să ne asumăm existența prin a fi creativi în toate domeniile sociale, fără a mai perpetua vreo separare între material și spiritual ce nu există în realitate. Există doar viața și curgerea ei ce îmbracă diferite forme, iar în ceea ce ne privește există doar acțiune și puls în leagănul etern al vieții și implicit undele acțiunilor și ale propriului nostru puls.

Ieșind din triunghiul alchimizant în viața fiecăruia toate relațiile se transformă și asta se reflectă la nivel social. Nu numai că entuziasmul și bucuria celui care a făcut acest pas crește, dar calitatea și vibrațiile tuturor relațiilor de până atunci se schimbă, întreaga societate se re-modelează după bătaia de aripi a unui fluture ce și-a deschis aripile.

Drumul spre grația autodeterminării

Putem să întrezărim vreo implicație la nivel politic în sensul nobil și administrativ al cuvântului? cu toate derapajele existente și conștientizate de către un număr din ce în ce mai mare de oameni?

Orice om ajuns în pragul exprimării propriei creativități tinde ghidat de un instinct firesc al vieții să își protejeze creativitatea și să se asocieze cu cei asemenea sau cu cei care pot face să-i ofere protecția respectului sau a asigurării perpetuării darului prin asociere, apreciere, încurajare prin consum și multiple afinități culturale.

Această tendință inerentă logicii vieții ce i se mai spune și rezonanță este principiul ce duce la autodeterminarea grupului din care face parte și armonizarea, adaptarea lui la întreg. Mai devreme sau mai târziu tendința de autoorganizare a grupurilor naște o nouă conduită și agendă de respectat la nivel social ceea ce generează:

-ori o presiune asupra actualei politici și administrații ce poate duce la o eventuală negociere a unor termeni

-ori un dezinteres total față de clasa politică.

Mai devreme sau mai târziu, odată cu accesarea și conștientizarea puterii generate de propria valoare la nivel social, grupurile de oameni creativi ce vor crește exponențial în anii ce vin se vor adânci în a-și întări autodeterminarea și perpetuarea valorilor și vor face pasul vital spre a se uni cu grupurile asemănătoare la nivel de regiune, țară și ulterior planetă.

Acest pas întru uniune ce este visat de mulți oameni și spre care vă invit de pe acum să pășim  reprezintă pasul decisiv pentru crearea și instaurarea pe Pământ a unei civilizații solare ghidate după logica și principiile vieții și nu după agende, doctrine, dogme politico-religioase.

În această fază politica actuală a lumii se va fi reformulat din toate punctele de vedere pentru a asigura securitatea grupurilor ce se autoconduc sau va fi dispărut de pe fața Pământului.

Uniunea de care vorbesc este inerentă cursului actualei civilizații. Ea nu este de dorit, ci de împlinit pas cu pas prin finalizarea procesului de individualizare și pășirea către valorile comuniunii. Ea nu poate fi forțată și nici nu poate fi profețită perioada când se va realiza, în schimb ea poate fi facilitată și pregătită ca un gest de venerare și abandonare în fața logicii vieții ce oferă mereu sistemelor ce o compun grația autodeterminării.

Actuala civilizație este una ce contravine legilor naturii și se pare că natura care a fost atât de asaltată de factorul civilizațional prin puterea de absorbire reușește să transforme inadaptarea omului la ritmul vieții.

Suntem în fața unui paradox. O conștiința mai înaltă ce este tot o expresie a vieții îl îndeamnă pe om să asalteze natura pentru ca aceste tendințe să fie absorbite și modelate de către natură. Suntem ghidați spre marginea prăpastiei de viață ca să înțelegem să respectăm și să protejăm viața implicit prin tehnologia prin care o creăm și care va cunoaște în viitorul foarte apropiat o evoluție greu de imaginat. În mod uimitor acest proces creează mari mutații în ființele umane și în anii ce vin ni ve va arăta în toată splendoarea procesul de naștere a lui homo naturans și totodată a nașterii unei civilizații naturale și naturalizante.

Dacă vrem să vedem încotro ne îndreptăm socio-politic și deopotrivă ca civilizație nu e nevoie să studiem teorii sociologice și politice, să ne entuziasmăm citind despre sinarhie, hetararhie etc, ci e suficient să studiem logica și țesătura vieții și să ne adâncim în teoria sistemelor fiindcă viața ne împinge să articulăm actuala civilizație după chipul și asemănarea ei. Acest lucru se întâmplă deja prin expansiunea viziunilor și atitudinilor aflate sub semnul holismului.

Uniunea și comuniunea în reala lor lumina ca proces dinamic și sugerat de implicațiile teoriei sistemelor presupune descentralizare absolută și împuternicirea grupurilor ce creează la nivel planetar Uniunea. Autodeterminarea individului și a grupurilor este rezultatul final al comuniunii și la nivel social acesta este scopul final al golabalizarii pe care puțini îl întrezăresc acum. Acest vis de mii și mii de ani ce îl trăim cu toții acum și îl sesizăm puțini o să confere cu adevărat protecție particularităților și farmecului societăților tradiționale ce își va conserva valoarea ce rezistă odată cu trecerea anilor și își va valoriza și paradoxal redescoperi simbolistica prin raportarea la simbolistica universală ce s-a născut într-un timp imemorial dintr-o viziune comună asupra existenței și de-a lungul miilor de ani a evoluat diferit.

Inclusiv genetic lumea tinde spre diversificare și uniune. E o pornire a vieții pe care dacă o validăm fără judecată, ci cu eleganța înțelepciunii, o să pășim în a lăsa cele mai aurite vremuri și posibilități să curgă prin destinele noastre.

Pe marea scenă politică principalii actori ce migrează ritmic în triunghiul alchimizant, schimbând din când în când rolul cu deplina susținere a fanilor, au ajuns la performanța de a duce în derizoriu absolut toată imaginea politicii ce a fost mai mereu văzută cu ochi strâmbi, dar care, dincolo de subiectivismul nostru, prin anumiți lideri charismatici a reușit să joace un rol civilizator fericit în multe privințe.

Tot ce nu ne mai servește devine perimat, se destramă pentru a face loc noului. Viziunea și educația holistică fecundează cu entuziasm lumea și o politică a vieții și frumuseții începe a se prefigura din ce în ce mai elegant, politică ce s-ar traduce în arta socială de a trăi pe Pământ și a respecta viața acestei planete.

Oamenii captivați de clasica divizare politică între stânga și dreapta, ce ar fi cumva exponentele celor două emisfere cerebrale și a tendințelor firești umane de a-și proteja bunurile, posesiunile și a pune accent pe puterea individului & și de a împărți echitabil resursele, a îngriji și a fi atent pe valorile grupului, încep să facă loc în viețile lor unor percepții noi ce înglobează viziunile aparent diferite.

Am ajuns la maturitatea de a realiza simplul adevăr că viziunile politice sunt generate de perspective diferite ale omului întreg. Capitalismul și neo-liberalismul pun accent pe individ și pe aspecte ale procesului de individualizare, socialismul și comunismul pe grup și părți ale procesului de comuniune. Ecologismul vine să armonizeze cele două porniri ce ambele au asaltat prin explotare mediul înconjurător. Există un timp în viață când te axezi mai mult pe forța și unicitatea ta, există vremuri când ești dedicat grupului și servești lui, există momente când te interesează drepturile naturii sau când ești axat doar pe valorile națiunii din care faci parte, după cum vin vremuri când te deschizi către a gusta darurile globalizării din care din fericire gustăm cu toții.

Din fericire a venit acum timpul integrării tuturor acestor porniri, lucru absolut imposibil la nivel de mase fără participarea unui număr mare de oameni ce îndrăznesc să iasă din mirajul propriilor valori îmbrățișate ce de multe ori funcționează ca închisori ale minții de unde și celebra expresie thinking outside the box.

Timpul zero la care suntem invitați să ne raportăm pentru a fi sincron cu viața, contemporani cu ea și nu defazați și animați de nostalgia unor vremuri apuse este timpul sintezei, timpul integrării, timpul holismului ce înseamnă relaționare, uniune, comuniune și raportare la întreg, timpul unui UMANISM ce servește întregul și îmbină pornirile de dreapta sau stânga sub toate formele lor mai mult sau mai puțin extremiste.

Injustiție socială există pe Pământ la toate nivelurile, însă există și progrese uimitoare față de lumea de acum 200 sau 100 de ani. De la nivelul umbrelor specifice triunghiului alchimizant totul pare injustiție socială. Din lumea umbrelor vezi doar umbrele. Prin filtrul nemulțumirii până și frumusețea lunii te poate întrista, darămite dramatismul ce pare a domina teatrul de acțiune a lumii. Însă a nu vedea progresele realizate și marele potențial existent tocmai prin axarea pe creativitate și dăruire, a crede în conspirații este o formă de primitivism cultural și spiritual absolut necesar pentru a începe călătoria realizării că așa zisele forțe care vor să domine lumea nu sunt decât o expresie a suferinței planetare ce în tenebrele minții subconștiente conține „demonii” lăcomiei, urii, indiferenței, violenței, agresiunii, ignoranței.

Războaiele nu se rezumă doar la înarmare pe motive de acaparare de teritoriu pentru resurse și gloanțe trase în copii inocenți. Ele se nasc din indiferența față de potențailul uriaș creativ ce există  mulți dintre noi și din conflictul interior ce există în atât de mulți oameni, din agresiunea față de natură și semeni ce uneori izbucnește în lume sub forma terifiantă a masacrelor și bombelor ce distrug vieți și destine inocente.

Iar ca aceste forțe să fie considerabil diminuate și finalmente neutralizate este obligatoriu ca fiecare să iasă din sclavia triunghiului călău, victimă, salvator.

Nu are sens să te plângi de lumea în care trăiești decât dacă vrei să o perpetuezi. Să îi simți suferința e cu totul altceva și asta înseamnă să fii compasiv, viu, deschis și dispus să acționezi, nu să reacționezi.

Ceea ce putem face pentru un real progres este să devenim responsabili de propria creativitate și participare la înflorirea lumii. Acesta este angajamentul suprem pe care îl putem face face față de noi și viață, aceasta este magnifica misiune a existenței ce ne deschide pe toți către a porni pe drumul revoluției iubirii și a zidi în trupul Pământului era iubirii și armoniei.

E timpul suprem pentru cei ce simțițm în interior chemarea și arderea firească să ieșim din hipnoza și înlănțuirea triunghiului victimă, agresor, salvator cu toate implicațiile și ramificațiile lui și din toate structurile sociale economice, politice, culturale pe care el le generează cu toate umbrele aferente și să pășim în mod eliberator și plin de suveranitate în focurile creativității, dăruirii și a ctitoririi unei civilizații armonizate deplin integrate planetei Pământ și orientate către Soare. În această strigare a vieții pe care suntem invitați să o îmbrățișăm se află destinele omenirii și nu mai este timp de amânare, ci de adâncire în cea mai frumoasă aventură și de o firească etapizare a pașilor după nevoile psihice ale fiecăruia dintre noi, realizând că este eminamente vital să privim în ochi frica de necunoscut, teama de eșec, comoditatea, confortul personal pentru a le lumina deplin și a înțelege că ele au fost necesare să existe în viața noastră și pentru a nu ieși din cocon când aripile fluturelui nu erau pregătite de zbor. Acesta este rolul sublim al fricii în care dintr-o ironie fină și plină de sens a sorții mulți dintre noi ne-am scufundat neștiindu-i adâncimile. Acum suntem pregătiți să îmbrățițăm cele mai teribile frici pentru a ne elibera de o etapă din viața noastră aleasă pentru a alchimiza o parte din suferința planetară atât cât ne-a fost nouă hărăzit.

Avem de lăsat în spate obiceiuri vechi și instituții falimentare, avem de renunțat la confortul și siguranța finaciară oferită de raportările la lumea veche și în acelai timp de îmbrățișat nesiguranța aventurii și creșterii înfloritoare. Fiindcă viața în tot spectacolul ei este o pendulare între haos și ordine, între nesiguranța ce elimină controlul și desăvârșirea ivirii fructelor și a darurilor. Pe drumul creativității și dăruirii toți oamenii înfloresc. Poate că e nevoie de a renunța la niște privilegii financiare la început de drum, dar ce merită mai mult? Să trăiești exclusiv pentru siguranță, confort într-un compromis continuu sau să fii fericit și pe baza adâncirii în fericire să înflorești în timp mai frumos decât ți-ai fi imaginat vreodată?

Drumul unui creator este dificil la început până când atitudinile psihice și chiar chimia organismului se înrădăcinează în creație, după care prin ritm și consecvență creativitatea explodează și radiază peste tot luminând întreaga planetă și tot universul. La început de drum poate că banii vor fi puțini față de clasicele obișnuințe, dar nu asta contează, ci faptul că vei avea mereu ceea ce ai nevoie pentru a fi și mai creativ și totul va crește progresiv în funcție de ceea ce vrei să dăruiești și de necesitățile firești financiare pentru ca joaca ta să fie posibilă. E simplu, iar primul pas poate fi cu mari emoții, dar e de făcut în regim de urgență și grație.

Aripile noastre sunt pregătite și zborul împreună începe acum aripă, lângă aripă, inimă lângă inimă, destin lângă destin pentru a zugrăvi împreună cea mai frumoasă poveste despre ce înseamnă a trăi pe Pământ, pentru a aduce prin inimile noastre în realitate cel mai înalt potențial comun.

Cei care sunt încă prinși în acest triunghi au marea oportunitate să-i înțeleagă menirea și să aleagă calea purificării emoționale ce aduce claritate planului mental, vitalitate corpului fizic,  împuternicire și posibilitatea unei descătușări creative de neimaginat.

Conștientizarea că acest proces este cel mai important proces din viețile noastre și cel mai provocator în care este depus cel mai mare efort, consumată cea mai mare energie și solicitată toată atenția conștienței ne onorează deplin existențele. Greul marii opere alchimice, al reînvierii, al redobândirii integrității și a stării de libertate, al cunoașterii propriul organism, al nașterii unei lumi înfloritoare și prospere îl reprezintă acest proces de purificare și limpezire emoțională și eliberare de toate condiționările transgeneraționale. Procesul este de respectat și de onorat la adevărata lui importanță. Răbdarea este imperativă, fiindcă nimic nu poate fi forțat în procesele naturale ale vieții, ci moșit, ajutat să se întâmple și facilitat în termenii firii și a curgerii. Procrastinarea iarăși nu servește decât perpetuării suferinței și a sucombării în propriul potențial.

Între tendința de a forța procesele și de a le amâna se află flexibilitatea aspirației și năzuinței ce te face să nu pui presiune asupra ta și să nu amâni nimic din ceea ce ai putea împlini în serviciul tău și al întregului.

Terapiile, oamenii și grupurile potrivite pentru structura psihică a fiecăruia sunt mai mult decât necesare cu mențiunea de a le înțelege rolul și de a nu le confunda cu suprema înțelepciune sau un stil de viață absolut. Cârjele sunt doar niște cârje și pluta nu e destinația unde ești menit să ajungi pentru a porni în altă călătorie.

Din fericire universul terapiilor se deschide către abordări extrem de pragmatice și cu puțină inspirație putem realiza că acolo unde a răsărit entuziasmul creativității acolo armonia, vitalitatea, prosperitatea înfloresc.

Ieșirea din triunghiul victimă, agresor, salvator și implicit parcurgerea unei purificări a bagajului emoțional și transgenerațional limitativ este sinonimă cu urcarea pe tronul de aur al vieții.

Accesul la creativitate de la nivelul unei inimi însorite reprezintă reinstaurarea noastră în calitatea eternă de regi și regine ale iubirii și dăruirii.

Dacă înțelegem că noi oamenii suntem noduri energetice în țesătura vieții în care se întrepătrund tot felul de fire și cordoane energetice și informaționale, putem să conștientizăm că din momentul în care ajungem să fim hrăniți informațional de pulsul planetei realmente devenim inimi ale planetei și totodată exponenți/canale ale inimii Soarelui.

Da, la finalul ieșirii din acest joc alchimic aflăm prin nemijlocită și autentică trăire că suntem Inima Pământului și însăși expresia ei ce vrea clipă de clipă să hrănească întreaga realitate planetară cu ceea ce înțelegem noi prin iubire. Acesta este visul Vieții despre ființa umană: a fi și a radia iubire în țesătura de viață a planetei și astfel a fi în serviciul vieții. Acest gest prin calitatea înaltă a energiei emisă către regnurile surori și către realitatea socială are puterea de a rescrie mereu realitatea la un nivel mai înalt energetic. Astfel se dezvăluie una din menirile noastre și calitățile de ființă trăitoare în paradisul numit Pământ și anume cea de a hrăni realitatea în care trăim prin iubirea ce curge din și prin inimile nostre însorite.

Ce se află în spatele triunghiului victimă, agresor, salvator. Ce logică inerentă vieții îl autorizează?

În mod mirific și surprinzător Viața cu V mare (numele cel mai potrivit din punctul meu de vedere pentru Dumnezeu sau Conștiința Universală) în logica ei desăvârșită voiește clipă de clipă ca fiecare vlăstar al ei să înflorească și să genereze armonie între membrii ce alcătuiesc un grup și grupurile ce alcătuiesc întregul.

Această sacră voință a vieții se aplică și în ceea ce privește ființa umană în particular și umanitatea în general și astfel pentru a asigura evoluția fiecărui individ și implicit a întregului orchestrează tot felul de evenimente și contexte pentru ca individul și întregul să evolueze de cele mai multe ori dincolo de puterea lor de a înțelege.

Pentru a asigura evoluția reală a unui individ care are un bagaj transgenerațional, să zicem o anumită karmă, informație stocată în neuronii creierului emoțional, viața va orchestra tot felul de evenimente care să-l ajute pe individ să conștientizeze și să elibereze din structura energetică conectată corpului acea informație, acele blocaje ce stau în calea evoluției sau mai exact spus a întregirii ce conferă înflorire fiecăruia dintre noi. Nici o clipă să nu uităm că viața voiește în permanență ca vlăstarele ei să înflorească.

La acest nivel de expresie a inteligenței vieții nu există ceea ce noi am înțelege prin morală, bine-rău, just-nejust, ci o altă logică ce merită numele de logică naturală, logică a înfloririi.

Evenimentele orchestrate de viață individului sunt pe măsura eliberării informației reziduale și ele pot fi reale unde de șoc, lovituri de teatru menite să scoată blocajele, traumele, grelele moșteniri și limitări transgeneraționale la iveală pentru a fi conștientizate și gestionate prin virtuțile acceptării și blândeții întru alchimiazrea lor.

În fața acestor unde și semnale emise de viață individul se poate simți deseori copleșit, asaltat, nedreptățit de viață, Dumnezeu, semeni, destin.

Desigur aceste evenimente nu pot fi orchestrate de cele mai multe ori decât prin alți oameni care apar în viața individului și fără o intenție reală, uneori chiar și printr-o afirmație banală pot declanșa un tsunami emoțional și existențial.

Sursa dramei sociale își află înțelesul în această eternă și cea mai la îndemână metodă de evoluție pe care Viața ne-o oferă tuturor.

În această dinamică evolutivă își găsesc fundamentul triunghiul victimă, agresor, salvator.

Poate că unele exemple sunt extrem de sugestive. Pentru o pesoană care a absorbit foarte multă mânie din familie, viața prin anumiți semeni va orchestra anumite evenimente și situații prin care individul să devină conștient de furia stocată în interior. Dacă persoana nu este pregătită să gestioneze aceste situații în favoarea ei prin a înțelege că situațiile au fost generate ca ea să conștientizeze un blocaj și dacă nu există o minimă educație emoțională ce implică puterea de a accepta și o anumită doză de blândețe, persoana va risca să manifeste mânia față de ceilalți și să atragă astfel mai multă mânie, fiindcă întotdeauna ceea ce emitem se întoarce mereu spre noi cu mai multă forță.

Tot așa se întâmplă cu neîncrederea în forțele proprii, vinovăția, rușinea și alte răni și emoții apăsătoare asociate fricii. Pentru a le conștientiza viața orchestrează tot felul de evenimente care să le scoată la iveală și pentru a progresa cu adevărat și a nu deveni o eternă victimă a acestor evenimente menite să ne favorizeze evoluția, o minimă educație emoțională este necesară. Programul holistic Purificarea emoțională – marele pas spre libertate vizează devirusarea de tot bagajul emoțional apăsător și limitările transgeneraționale și în anii ce vin vom deveni din ce în ce mai conștienți de dimensiunea emoțională a omenirii ce pentru cei mai mulți dintre oameni este o mare enigmă.

La nivel planetar pentru a asigura progresul real întregii specii viața orchestrează prin actanții ei tot felul de evenimente, cicluri de evoluție, contexte socio-politice ce se desfășoară uneori extrem de dramatic și halucinant, menite să ne ofere lecțiile capitale pentru un real progres și să nască mereu atitudini sociale care să genereze în timp armonie, prosperritate și implicit perpetuarea și evoluția speciilor și uneori chiar selecția și transformarea lor.

Din perspectiva limitelor umane conferite de o cultură antropocentrică și marcată de dualitatea bine-rău, această logică inerentă vieții poate părea cinică, nemiloasă, însă ea este eminamente una născută din cea mai pură formă de iubire.

Aroganța antropocentrismului este deseori mult prea mare și ea ne împiedică să vedem larg și să înțelegem că Viața întotdeauna judecă în termeni de armonie, înflorire, sublimare. Doar în momentul în care te desprinzi de limitele și șabloanele culturale ale omenirii și începi să gândești în termeni naturali observând desfășurarea anumitor procese în cicluri ce se întind pe durata a miilor de ani începi să vezi măreția și să ai desăvârșită încredere în logica vieții și deopotrivă să devii prin tot ceea ce reprezinți acea parte capabilă de a afirma Slavă Infinită Vieții.

Capitolul anterior: Exodul către natură și lumea rurală 

Capitolul următor: Imago Mundi, Anima Mundi, Harmonia Mundi

About the author

Petrea Ciortan

Leave a Comment