Noi Suntem Inima Pământului

Modelarea, înfrumusețarea, armonizarea orașelor – prima parte – Noi Suntem Inima Pământului capitolul VIII

Written by Petrea Ciortan

8.Modelarea, înfrumusețarea și armonizarea orașelor – prima parte – Noi Suntem Inima Pământului capitolul VIII

A.Ei, am ajuns la cea mai spinoasă și provocatoare atitudine din toată această tranziție ce merită o vastă abordare și o implicare a cât mai multor oameni: modelarea, înfrumusețarea și armonizarea orașelor și dinamizarea lor întru finalizarea conturării viziuni holistice și manifestării ei, a finalizării dezvoltării neo-cortexului și a rețelelor de creiere ale omului în această fază finală de evoluție a lui homo sapiens și a dezvoltării tehnologiei integrate mediului și astfel împlinirii misiunilor orașelor ce s-ar putea numi sfârșitul istoriei ca devenire și reîntoarcerea în era de aur a omenirii.

Mult timp viața m-a călăuzit să gust din misterele naturii și ale pădurilor virgine, iar orașul l-am lăsat o vreme în spate pentru a invita cât mai multă lume să se reîntoarcă către brațele pădurii ca leagăn absolut al vieții pentru ceea ce urmează să se împlinească prin și pentru noi. Am punctat deseori minusurile orașului pentru a argumenta exodul către natură care a început să se manifeste în fază incipientă și care este de dorit să se transforme într-un fenomen social.

Acum, dincolo de orice subiectivism manifestat în trecut, la care am apelat deseori cu un anumit grad de intoleranță asumat pentru a sublinia o idee, a venit vremea să abordez universul citadin, căruia îi datorez atât de multe, în adevărata sa lumină, mai ales fiindcă el este placa turnantă către manifestarea civilizației solare și a erei de aur a iubirii și armoniei.

B. Ca să putem savura logica orașelor și menirea lor în evoluția noastră colectivă se cere a fi făcută o minimă radiografie a evoluției lui homo sapiens.

În fața actualelor provocări ce vizează adaptarea la energiile din ce în ca mai înalte emise de Soare, omul de neanderthal nu ar fi avut nici o șansă de adaptare și dacă ar fi fost majoritar pe Pământ dispariția umanității ar fi fost sigură.

Apariția și evoluția lui homo sapiens cu toate calitățile și derapajele lui nu poate fi înțeleasă deplin de optica lui subiectivă, ci dintr-o perspectivă ce implică acea detașare ce apare la cei aflați în procesul de mutație necesar nașterii omului viitoruluilui – homo naturans ce încep să perceapă rațional prin datele interdisciplinarității frânturi din logica vastă a vieții și intuitiv noi faze evolutive, între intuiție și rațiune existând un proces dinamic ce se susține reciproc.

La modul cel mai simplu însăși logica Vieții a dictat apariția lui homo sapiens, fiindcă în realitate omul nu este o structură independentă, oricât de mult ar crede el acest lucru. Oamenii cu toată dinamica lor evolutivă sunt prin excelență o expresie a voinței vieții de a crea mereu noi cadre de perpetuare, înflorire și transformare a speciilor.

Civilizația actuală este o imagine superlativă a evoluției lui homo sapiens și a dezvoltării sistemului nervos, în special al neocortexului, a sistemului nervos enteric și a creierului inimii, proces ce a luat o turnură ascensivă în ultimii 200 de ani și se va intensifica în următoarele decenii până la finalizarea evoluției lui ce întotdeuna face apariția a ceva nou.

În conturarea lui Homo Sapiens și aparenta instaurare a dominației asupra întregii planete și în evoluția și dezvoltarea neocortexului decisivă a fost tendința de a supune natura. Simțindu-se amenințat de natură, spre diferență de omul de neanderthal care s-a adaptat și supus condițiilor dure ale naturii, omul de Cro Magnon ce l-a născut pe Homo Sapiens a început “îmblânzirea” mediului înconjurător și astfel a început nașterea actualei civilizații în care aviditatea după teritoriu a avut un rol capital. Procesul s-a putut întâmpla prin mijlocirea și decizia Vieții, a conștiinței universale care avea un plan cu ființa umană și o călătorie halucinantă de oferit.

Următoarele gesturi ce au dinamizat evoluția lui Homo Sapiens și a neocortexului îl reprezintă apariția întrebărilor existențiale “Cine sunt?” și puterea extraordinară a anumitor ființe umane de a observa efectele civilizației create de homo sapiens și de a oferi soluții menite să amelioreze derapajele și crimele pe care homo sapiens le-a creat de-a lungul evoluției sale.

Ultimul exemplu vorbește despre acei oameni care aveau o clară sensibilitate și deschidere către ceea ce numim azi a fi compasiune, iubire, înțelepciune. Mulți dintre ei sunt celebri ctitori fără voie de religii și școli spirituale, mistici, artiști, poeți, eroi civilizatori ce în contact cu limitele dure ale civilizației create de homo sapiens au oferit noi perspective asupra ființei umane, noi direcții de evoluție și real progres.

Rolul lor în dezvoltarea întregului sistem nervos este extraordinar de mare, mai ales că ei ne deschid către alte zone de inteligență ce au un impact mare în ceea ce privește finalizarea evoluției lui.

Nevoia de siguranță și setea de teritoriu a dus mai degrabă la o continuă perfecționare a tehnologiei și a științei iar întrebările existențiale au creat cu precădere pornirile filosofice, artisitice și spirituale. E foarte dificil de stabilit o separare clară mai ales dacă conștientizăm că spiritualitatea s-a născut atât prin a motiva gesturile barbare de cotropire a mediului prin anumite ritualuri, dar și pentru a îmblânzi duritatea oamenilor în raport cu mediul și a liderilor structurilor sociale în raport cu oamenii. Într-un fel aproape întreaga cultură dezvoltată de homo sapiens este o cultură a abuzului, a cotropirii ce finalmente și din fericire duce la îmblânzirea acestor tendințe.

În toată această evoluție a ultimilor 40 000 de ani creierul uman s-a dezvoltat enorm, iar procesul a fost accelerat odată cu apariția pornirilor de unificare a lumii manifestate inițial cu succes prin Alexandru cel Mare și Gingis Han ce au început unificarea culturală a lumii și au creat cadre oportune răspâdirii scrisului, a cărților și a culturii în general.

Explozia dezvoltării neocortexului și aparentul triumf al lui Homo Sapiens se datorează revoluției industriale ce a schimbat fața Pământului și a angrenat ca niciodată foarte mulți oameni în dezvoltare tehnologică, educație, culturalizare, inovare.

Deseori ne plângem de derapajele actualului sistem de educație, dar acum câteva sute de ani, analfabetismul era normă socială. Noțiunea de sistem sanitar nu exista, iar o ciumă putea să curme destinele unor comunități întregi. Puteai fi omorât ziua în amiaza mare fără ca cineva să zică pâs.

Ne este foarte greu să vedem condițiile grele de trai de acum sute și mii de ani fiindcă deseori privim trecutul prin filtrul nemulțumirii și avem tendința de a îl idealiza. Nu putem vedea Iudea de acum 2000 de ani prin filtrul lui Iisus, iar pentru a-i înțelege rolul este necesar să înțelegem în ce mizerie și criză profundă trăiau contemporanii lui. Nostalgia nu ne ajută deloc când vine vorba despre a vedea cu claritate, ci doar încrederea desăvârșită în logica vieții ne poate deschide noi porți de percepție.

Unul din rolurile lui Iisus și a altor oameni cu destine strălucitoare a fost de a asigura continuitatea și înflorirea speciei către ceva nou și de a ne sprijini să ajungem colectiv în momente de schimbare de paradigmă sau ascensiune către un alt mod de a fi și a trăi.

Iisus a fost un om al viitorului ce a activat în ființa umană potențialul originar arătând întregii omeniri un potențial de manifestat și un drum de parcurs și de aceea a fost deseori supranumit ca Noul Adam. Omul viitorului este deopotrivă omul originar, omul în care cel mai înalt potențial este activat.

Iar toate evenimentele care s-au succedat în evoluția lui homo sapiens și în cadrul căreia avatarii, marii maeștri au fost puncte de intersecție cu viitorul umanității au curs după o logică ce o putem percepe în toată splendoarea ei doar la final de ciclu.

Acum câteva sute de ani foarte puțini oameni știau să scrie și să citească și implicit să aibă o dinamică mai mare cerebrală și o capacitate reflexivă sporită chiar dacă în zilele noastre din toți cei care știu să scrie mai puțini de 10 procente au curajul să își noteze într-o agendă visele pe care vor să le materializeze. Mai este mult loc de evoluție și din fericire ea se întâmplă în ritm accelerat.

Pe lângă scris, cinematografia a revoluționat modul de a transmite informații și de a genera procese cognitive. Era internetului ne face să procesăm și mai multe informații într-un timp foarte scurt. Arta și muzica vin cu un plus de condimentare și activare a anumitor laturi a emisferelor cerebrale. O dinamică cerebrală nemaiîntâlnită în istorie se desfășoară în ritm accelerat.

În acest moment la nivel planetar întreaga omenire nu face altceva și nu a făcut altceva prin crearea civilizației decât să dinamizeze evoluția creierului și să mapeze imensitatea și vastitatea lui, să traseze noi și noi circuite neuronale și combinații și astfel să creeze loc conștiinței să exploreze monumentala creație numită neocortex în strictă relație cu celelalte creiere principale: sistemul nervos enteric, creierul inimii.

Pur și simplu Marele Om, dintr-o perspectivă strict ce privește creierul, este configurat de către toți oamenii pământului pentru a definitiva un proces ce va încununa mii și mii de ani de transformare.

Toată această con-lucrare se transmite subtil în baza de date a conștiinței colective a omenirii ceea ce confirmă afinitatea sporită mai ales spre tehnologie a noilor generații și în curând toți oamenii vor avea acces la “maparea” creierelor ceea ce va conferi rasei umane o inteligență greu de imaginat ce va fi folosită pentru noua fază de evoluție.

Apariția internetului în concordanță cu dezvoltarea industriei calculatoarelor și efervescența din Silicon Valley reprezintă unul din marile salturi nu doar tehnologice ci ale conștiinței umanității. Apariția și expansiunea FaceBook și a rețelelor de socializare reprezintă primul mare pas către refacerea la modul concret a unei minți globale conștientă de ea însăși și aflată într-o continuă dinamică. Este extraordinar faptul că putem comunica aproape cu oricine de pe planetă în timp real, dar mai ales că putem genera câmpuri comune de informație pe care avem puterea să le alimentăm cu energia de grup. Putem vorbi deja despre configurarea unei minți comune și a unui creier unit la nivel planetar.

Unul din cele mai mari salturi recente create de umanitate îl reprezintă apariția emoticonului în formă de inimă pe platforma de socializare FaceBook. Este pentru prima dată când omenirea are la dispoziție posibilitatea de a se raporta public la realitatea iubirii chiar și sub o formă subiectivă sau hedonistă. Banalul emoticon vestește conturarea unui inimi planetare unite, ceea ce va reprezenta o revoluție absolută la nivel social. Întotdeauna marile schimbări sunt vestite prin gesturi de o simplitate soră cu banalitatea pe care doar detașarea te face să le sesizezi.

Ce este oarecum ironic, dar și o veste minunată este că această conștiință și inimă colectivă se naște cu ajutorul tehnologiei create de porniri războinice și lansată pe piață chiar de o anumită instituție militară.

Un alt vârf tehnologic care dinamizează evoluția colectivă și care favorizează dezvoltarea creierelor îl reprezintă smartphonul ce este o reală baghetă magică. Prin el comunicăm cu cei dragi, ne facem cumpărăturile, ne exprimăm crezurile, surprindem instantanee ce ne atrag, ne uităm la cer pentru a identifica stele, studiem plantele, ne relaxăm și putem avea acces la cea mai de preț informație în timp real dacă suntem dispuși să o facem. Mai mult, putem în orice clipă să creăm mici filme și să ne promovăm stilul de viață și viziunile mai mult sau mai puțin limitate. Iar toate acestea la un loc reprezintă ceva absolut colosal: cea mai amplă invitație spre informare, exprimare și creativitate.

Mult blamatul telefon mobil în care deseori ne pierdem ne ajută vrând nevrând să operăm mai mult prin imagini și simboluri și să ne situăm într-o tranziție de la gândirea analitică la cea simbolică și chiar de la limbajul analitic la cel simbolic.

Cu ajutorul tehnologiei devenim o societate planetară conștientă de ea însăși. Însăși internetul reprezintă o rețea de rețele și implicit o prefigurare a viitoarei comuniuni planetare, iar aici am ajuns prin evoluția dramatică și tumultoasă a lui homo sapiens caraterizată prin setea de a instaura sisteme opresive , abuzuri grave față de regnurile surori și mediul înconjurător, psihoze existențiale și întrebări meditative ce au deschis mereu noi orizonturi de percepție. Desigur, toate s-au întâmplat cu un mare sens, chiar dacă noi nu suntem dispuși să îl sesizăm.

Din acest punct de vedere, privind cu ochi limpezi spre trecut putem să înțelegem că nimeni pe planetă nu a existat inutil și că toți cei implicați în acest teatru civilizațional creat de homo sapiens au avut ceva magnific de împlinit. Totul este perfect așa cum este și se perfecționează clipă de clipă. Și a fost perfect și va fi perfect cu toată suferința implicată și trasată de abuzurile patriarhatului, dar și ale matriarhatului, de nenumărate războaie între oameni și crime asupra mediului înconjurător.

Pentru a face un pas hotărâtor în evoluția noastră ce bate la ușă suntem invitați să realizăm că deopotrivă femeile și bărbații, femininul și masculinul și-au adus ambii aportul la fel de important.

Pentru dezvoltarea civilizației, a evoluției lui homo sapiens și a neocortexului atitudinile masculine au fost și încă sunt mai mult decât necesare, în timp ce atitudinile feminine ne deschid către alte înțelesuri ale inteligenței ce rezidă în corpul uman (sistemul nervos enteric, creierul inimii) și ale relației cu mediul înconjurător. Ceea ce este remarcabil este faptul că tocmai prin dezvoltarea tehnologică și științifică ce este mai degrabă apanajul pornirilor masculine începem să înțelegem cu mai multă claritate lumea emoțiilor, a iubirii și creierele specifice lor ce sunt mai degrabă apanajul femininului. Încet, dar sigur, mase din ce în ce mai mari de oameni acceptă că suntem clipă de clipă conectați cu tot ceea ce ne înconjoară, că chimia și biologia noastră nu este un produs al hazardului, ci o dispunere genetică a surselor principale de energie la care suntem acordați.

În mod paradoxal și fericit doar prin toată această evoluție a lui homo sapiens suntem în sfârșit capabili să facem față provocărilor magnifice ce vin dinspre Soare și să restructurăm din toate punctele de vedere civilizația actuală.

Chiar dacă pentru unii oameni poate părea curajos acest gând, separarea dintre omul de neanderthal și omul de Cro Magnon a fost dictată de viață pentru a ne pregăti pentru următoarea fază de evoluție. Într-un fel homo sapiens nu reprezintă decât un stadiu dintr-o evoluție mult mai largă. Desprins dintr-o condiție în care rolul omului nu prea exista în relația cu mediul, în care instinctele primare erau foarte puternic conturate și conștiința de sine era extrem de precar manifestată, homo sapiens a ajuns să își protejeze existența, să gândească abstract și filosofic, să se exprime artistic și în mod miraculos să pășească pe calea respectului față de mediul înconjurător și să devină ființa compasivă și iubitoare fără a fi forțat, ci prin exprimarea propriei opțiuni.

Printre rolurile finale ale lui homo sapiens și ale evoluției sistemului nervos se numără crearea tehnologiei perfect armonizate cu mediul, dezvoltarea cosmologiei ca perspectivă integratoare a științelor interdisciplinare și desigur acordarea și adaptarea la continua creștere a frecvenței planetei Pământ printr-o serie de acțiuni coerent orchestrate.

Sublimarea neocortexului și declanșarea procesului de mutație a lui Homo Sapiens îl reprezintă întregirea conferită de devirusarea și activarea creierului emoțional și cel al inimii ce comunică clipă de clipă cu creierul cranian și formează alături de medulla oblongata, de colana vertebrală, de măduva oaselor, de sistemul nervos autonom, de piele și de păr etc sistemul nervos uman ce în acest moment este programat și influențat de câmpurile energetice create de emoțiile, suferințele, crezurile și gândurile umane și sunt numite câmp astral și câmp mental planetar.

Decuplarea ființei umane de la câmpurile energetice create de emoțiile, suferințele, crezurile și gândurile oamenilor ce permite activarea și creierului emoțional și al inimii și acordarea acestora cu pulsul planetei și implicit al Soarelui reprezintă momentul de salt cuantic către omul viitorului – homo naturans, un om acordat cu energia Pământului și implicit a cosmosului și cu o chimie, biologie și înfățișare pe măsură.

Nu toți homo sapiens vor face acest salt, însă cu siguranță un număr cât mai mare îl va face.

Iar în acest salt ce presupune sublimarea neocortexului și evidențierea rolului creierului inimii ca parte armonizatoare dintre creierul cranian și sistemul nervos enteric, trăirile de vibrație înaltă și mult pomenitele armonie și iubire au un rol major ce vorbește sugestiv despre nuntirea planetară dintre feminin și masculin ce nu va dura trei zile și trei nopți ci o eternitate înfloritoare și extatică.

În evoluția sa este foarte posibil ca homo sapiens să fi desfăcut cutia pandorei reprezentată de toată suferința experimentată și creată de civilizațiile precedente. Este mai degrabă o intuiție, dar este foarte posibil ca unul din rolurile majore ce a generat și schimbări mari comportamentale să îl reprezinte o mare alchimie a câmpului astral și a unor programe emoționale apăsătoare ce au dus la prăbușirea unor civilizații înfloritoare, paradisiace menționate de multe tradiții.

Deseori meditând la combustibilii fosili am avut senzația că actuala poluare nu reprezintă decât o consumare a unei informații vechi ce se afla în mădularele planetei mamă. Dacă realizezi că petrolul și cărbunii sunt resturi de materie organică din vremuri foarte îndepărtate cu o anumită informație densă și posibil apăsătoare, consumarea lor poate să fie sinonimă cu eliberarea unor reziduuri ce împiedica însăși evoluția planetei. Și așa cum homo sapiens s-a adâncit în străfunduri după petrol, cărbuni, gaze naturale, e foarte posibil să se fi afundat în dimensiuni abisale ale subconștientului pentru a purifica și alchimiza o informație apăsătoare ce paraliza în întregime evoluția întregii planete. Alchimia e în toi și pare a lua cote dramatice, însă ceea ce experimentăm și urmează să filtrăm prin ființele noastre nu reprezintă altceva decât momentele ultimile când tot ce este mai întunecat și vechi în subconștientul omenirii iese în scenă pentru a se autoconsuma și transforma în cea mai pură lumină.

Voința vieții, a conștiinței universale a intervenit și a orchestrat un plan magistral ce se apropie de sfârșit și începem să îl întrezărim după foarte multă ceață și confuzie.

Dimensiunea emoțională a omenirii în toată complexitatea ei și cu toate darurile sublime a fost descoperită și savurată după o transcendere a valorilor clasice în care anumite spirite au crescut. Un exemplu elecvent este Rumi care până să guste din cupa iubirii întinsă de Shams a fost un lider al comunității, un profesor respectat și prin excelență un om definit și limitat de propriile valori la care a aderat și care erau valorile absolute ale comunității în care el a răsărit și trăit.

Cupa iubirii nu poate fi niciodată savurată fără a înțelege sacralitatea suferinței conferită de o justă înțelegere a abisurilor emoționale ale omenirii. Iubirea a triumfat în anumiți oameni tocmai fiindcă aceștia au avut dispoziția să se aplece asupra suferinței generate de umanitate ce se reflectă în comportamentul și biologia umană.

Gestul suprem al lui Iisus a fost să se adâncească în tot bagajul transgenerațional, genetic, toată karma omenirii și s-o învăluie cu iubirea pe care el a putut s-o canalizeze, să o lase să curgă în bazele de date ale omenirii. Iubirea în acest context nu este altceva decât energia înaltă ce vinde dinspre și înspre Soare si în inima căruia tronează ceea ce oamenii înțeleg prin Voia Divină la primul nivel de înțelegere de către noi oamenii.

Prin Iisus, raportat la istoria cunoscută, homo sapiens a ridicat pentru prima dată ochii spre Soare și l-a lăsat să curgă în condiția și istoria lui.

Prin faptul că o înaltă cantitate de energie solară a intrat în câmpurile mentale și astrale ale Pământului prin omul Jeshua ben Josif, destinele umanității și implicit ale planetei au fost iarăși acordate la pulsul cosmic.

Suprema împlinire ilustrată sugestiv prin Schimbarea la Față îi conferă lui Jeshua statutul de Hristos. Prin el homo sapiens și-a găsit atât forma superlativă de expresie, dar și moartea și renașterea într-o altă condiție. Gestul și toate implicațiile vieții lui Iisus a permis întregii omeniri să pășească către o nouă eră ce ni se prefigurează din ce în ce mai clar ajunși în zilele de grație ale prezentului.

Doar în acest sens putem să înțelegem cu adevărat sacrificiul ca proces de sacrum-facere.

Destinul lui Homo Sapiens a fost trasat de Joshua ben Josif și de oameni asemenea iar noi suntem invitați să pășim pe acest drum al acceptării suferinței planetare ca materie primă a propriei transformări și încununări a destinului nostru de homo sapiens printr-o finală activare a creierelor și inteligențelor ce rezidă în noi, gest sinonim cu începutul nașterii lui homo naturans.

Oameni ca Iisus, Buddha, Mohamed nu au picat direct din cer cu o sumă de cunoștințe pe care le-au oferit umanității dinspre divinitate. Așa sunt ei zugrăviți ei de către religie și acest mod infantil de a-i privi ne face să nu înțelegem mai nimic din reala lor însemnătate pentru omenire.

Ei sunt oameni care au răsărit în sânul unor comunități, au crescut în valorile acestora și au avut puterea să le transceadă, să arate limitările și derapajele lui homo sapiens și să traseze noi linii de evoluție și destin pentru noi toți. Ei au fost în primul rând mari reformatori și civilizatori și prin asta agenți ai grației și armoniei universale pe care nu ai cum să le savurezi decât manifestând un respect imens față de omenire și toată istoria ei zbuciumată.

Pentru a ne înțelege propria evoluție și istorie avem marea datorie de a spulbera toată misticizarea creată în jurul acestor ctitori fără voie de religii ce nu ne permite să le vedem cu adevărat sacralitatea și darurile imense presărate pe linia de dezvoltare a umanității.

C. În calitatea de agora orașul își dezvăluie cele mai rafinate arome: intersecție între limbaje culturale, punct de întâlnire a valorilor din toate domeniile sociale și de răspândire a lor către marile mase de oameni. Evoluția orașelor este sinonimă cu evoluția culturală și tehnologică a omenirii ce a făcut posibil ivirea holismului, a conturării unei conștiințe globale a respectului față de mediul înconjurător, un pas absolut magistral realizat de umanitate pentru a naște o civilizație a respectului față de viul vieții.

Orasul în toată frumusețea lui ne-a înobilat spiritele, ne-a oferit acces la cea mai înaltă educație și ne-a oferit cadrul de expresie ideal al propriei creativități. Dezvoltarea orașului și implicit toată revoluția industrială cu toate neajunsurile implicate fac parte din procesul de individualizare atât de necesar ca noi să ne descoperim puterea, grația, integritatea și simplitatea.

În mod paradoxal orașul, atât prin datele științifice furnizate, dar și prin poluare și supraaglomerare ne-a refăcut să descoperim magia planetei Pământ și frumusețea uimitoare a simplității ei și astfel dinamica lui ce uneori ne este greu să o vedem cu o suficientă claritate face ca orașul atât prin provocările lui, dar și diamantele valorice să participe activ volens nolens la articularea arhitecturii iubirii și armoniei. Haosul, confuzia și tensiunea ce par a stăpâni din ce în ce mai mult lumea citadină sunt materia primă pentru armonia, claritatea și relaxarea viitoarei civilizații.

Ce este de împlinit în lumea orașelor? Ohoooo și încă câte.

Evoluția ultimă a lui homo sapiens îl reprezintă saltul în inimă și implicit centrarea sistemului nervos în creierul inimii ca spațiu mediator între sistemul nervos enteric și creierul cranian cu  neocortexul ca stadiu maxim de evoluție al acestuia. Expresia acestei mutații o reprezintă firește iubirea cea atât de mult cântată și invocată, răstălmăcită și propovăduită.

Din fericire, un anumit număr de oameni au ajuns să experimenteze direct ceea ce se presupune a fi iubirea și ei înțeleg cel mai bine că orașele și întreaga realitate socială pot fi modelate în primul rând prin iubire.

Suntem cu toții familiarizați cu faptul că imaginația este una din sursele creativității și a inventivității. Imaginația ne dă aripi și ne face să vedem ceea ce mintea și rațiunea deseori nu pot vedea prin hățișurile obișnuințelor culturale și comportamentale trasate de ceea ce considerăm a fi posibil și realist.

Marii visători și vizionari ai lumii au avut mereu acces la imaginație și la darurile surprinzătoare ale inspirației. A visa cu ochii deschiși și a urma visul este un act magic ce îți conferă mereu posibilitatea de a-ți modela propria realitate după calitatea visului tău și puterea de acțiune.

Însă există ceva mult mai puternic decât imaginația și acel ceva este iubirea, iar mixul dintre cele două deschide toate porțile manifestării.

A visa cu inima reprezintă în acest moment cea mai înaltă formă de magie și deopotrivă cel mai elegant mod de a te juca la nivel social. Este un angajament făcut din sfera mirării și a unei continue disponibilități de a privi cu inima.

În momentul în care inima este cu adevărat activă, înțelegând prin asta că trioul plex solar, creier al inimii și glandă timus sunt active, toate rețele neuronale implicit tot ceea ce considerăm gând și imagine se modulează  pe frecvențele emise de inimă ce la rândul ei captează frecvențe dinspre pulsul planetei și al Soarelui.

O inimă activă are puterea de a emite frecvențe foarte înalte în cadrul aurei și energiei colectivului. Odată cu acest transfer sunt emise tot felul de paternuri armonioase ce pot fi văzute ca imagini luminoase pline de simboluri sau structuri de geometrie sacră și mai devreme sau mai târziu aceste frecvențe și paternuri luminoase vor avea o expresie fizică la fel de armonioasă.

Cu cât inima radiază mai intens cu atât informațiile emise către structurile energetice colective au o calitate mai înaltă și o mai mare putere de a infuza și modela realitatea.

La modul cel mai realist orașele pot fi cel mai elegant modelate prin iubire, mai exact prin radianța inimii ce are puterea de impregna tot ceea ce intră în contact cu informația emisă de ea. Privind o clădire cu inima deschisă ea nu va fi aceeași, învăluind un întreg oraș cu iubire el își schimbă dinamica și nu fiindcă există vreo intenție, ci fiindcă pur și simplu iubirea este cea mai înaltă formă de magie ce are întotdeauna o logică proprie ce imprimă acolo unde ajunge armonie și frumusețe înlăturând uneori în mod dureros ceea ce le împiedică pe acestea să se instaureze.

A visa cu inima înseamnă a trăi certitudinea că tot ceea ce atingi cu privirea, cu mâinile, cu vorbele, cu tăcerea se înfrumusețează pe vecie.

Modelarea orașelor începe din această stare de grație și de creație demiurgică și orice demers pornit din această dimensiune existențială este cel puțin înfloritor.

Iar când iubirea îl însuflețește pe om să se și exprime creativ atunci imaginația înflorește la modul sublim și nu numai că în fiecare clipă sunt emise coduri armonice către întreaga realitate fiindcă inima realmente „cântă”, dar prin creativitate iubirea își împlinește marele ei vis de a deveni prin om acțiune pură născută din iubire.

Așa cum homo sapiens are un destin de împlinit, așa orașele sunt menite să devină temple ale frumuseții sociale și a împărtășirii darurilor cele mai de preț ale omenirii.

Modelarea orașelor începe prin a le umple de zâmbet, de bucurie, de artă, de drag de viață, prin a le inunda cu virusul creativității și entuziasmului și al crezului că orașul e menit să devină o expresie a fuziunii virtuților umane.

Ce poate fi mai elegant decât să vezi străzile străbătute de oameni cu inima însorită, fericiți prin simpla lor prezență și dăruire?

Zâmbetele nasc zâmbete, iar bucuria este molipsitoare. Prezența frumuseții stimulează respectul și venerația și creează spațiu pentru o mai asiduă exprimare a frumuseții. O inimă deschisă trimite săgeți în toate direcțiile impregnate cu nectar divin. Logica e simplă și ea devine normă existențială pentru cei însetați de a radia iubire. Ei știu a visa cu inima și înțeleg că simpla lor prezență deschide spațiu de exprimare superlativă pentru semenii lor.

Revoluția iubirii este cea mai tăcută revoluție și deopotrivă cea mai activă și eficientă și ea are inteligența supremă de a orchestra evenimente pentru ca întregul să înflorească, de a vedea și o urma o hartă a acțiunilor inspirate menite să înfrumusețeze existența tuturor.

A visa cu inima nu implică deloc nonacțiunea, ci exclude imperativul justificării existenței prin a acționa în exterior. A visa cu inima aduce în ecuație curgerea pe făgașuri sănătoase, uniunea dintre a fi și a face, a inspira și a expira, a primi și a oferi, între electric și magnetic și ar fi cel mai neinspirat mod de a considera că a visa cu inima prespune pasivitatea, lipsa de implicare și o stare etern completativă și meditativă justificată de anumite viziuni spirituale eronat înțelese: sihaștrii sunt sihaștri și ei își au rolul ilustru în a menține armonia dintre Pământ și cosmos, iar oamenii orașelor sunt oamenii permanentei interacțiuni și a sublimării lui homo sapiens prin îmbrățișarea acțiunii din iubire.

A visa cu inima este acțiune pură, iar modelarea orașelor începe prin acest gest demiurgic din care însăși noțiunile de viziune și acțiune se nasc.

A visa cu inima având imaginația ca aliat deschide o listă nesfârșită de acțiuni menite să transforme orașele în temple ale frumuseții și centre ale comuniunii. Multe dintre ele au fost deja sugerate și pentru a avea o imagine mai largă a hărții acțiunilor posibile, am marea bucurie de a înșira câteva puncte de vedere pe care le consider esențiale, cu riscul asumat de a omite foarte multe alte puncte importante ce vor completa treptat aceste rânduri.

1. Fiecare casă, fiecare tip de locuire este o extensie a corpului nostru și o imagine a interiorului. Orașul este corpul nostru mai mare, iar țara și planeta reprezintă dimensiunea reală a corpul nostru întreg.

Frumusețea fiecărui oraș începe prin decizia fiecăruia de a-și înfrumuseța la maximum propria locuire, un gest născut firește din disponibilitatea fiecăruia de a se deschide către frumusețe. Din fericire adâncirea în frumusețe se practică și nu vorbim aici de un estetism cultural, de înconjurarea de opere de artă apreciate de gusturile artistice contemporane, ci de acea frumusețe sinonimă cu armonia și simplitatea, de acea artă de a crea vibrații înalte prin puterea imaginației de a dispune obiectele, culorile, gusturile, decorațiunile inspirat și mereu cu puterea de a inspira. Vorba străveche Fă rai din ce ai este ilustrativă în acest sens.

Frumusețea unei locuințe nu e deloc statică și ea ține foarte mult de bucuria fiecăruia de a se juca, de a improviza, de a mixa tonuri, arome, tendințe, mesaje, simboluri mereu într-o dinamică menită să reflecte starea interioară.

Obiectele ce formează întreg peisajul casnic sunt o parte din noi și ele ne răspund altfel când le prețuim și suntem dispuși să le vedem ca o extensie a noastră. Cu puțină imaginație putem să vedem că fiecare obiect este o parte din trupul pământului ce ne este nouă trupul mai mare. Iubindu-le, ne iubim pe noi și ne exprimăm iubirea față de planeta mamă, iar prezența iubirii într-o casă face ca frumusețea ei să strălucească, oricât de simplu am alege să o estetizăm.

În acest fel casa devine sanctuar și un organism viu cu magica proprietate de a-ți hrăni sufletul și de a-i umple mereu de mirare și frumusețe pe oaspeții care-i trec pragul.

O casă este și mai mult însuflețită de prezența suratelor din regnul vegetal ce au bucuria să ne însoțească în călătoria împlinirii iubirii prin noi înșine. Orice plantă, floare ornamentală sau arbust aduce o aromă aparte și cum orașul suferă enorm prin lipsa spațiului verde, putem să începem să refacem acest dezechilibru transformându-ne casa noastră într-o florărie rafinată.

Pentru a ne înfrumuseța și mai mult locuințele și a transmite informații armonice către întreaga realitate avem de reparat o mare nedreptate colectivă adresate sublimei arte numite muzică.

Datorită faptului că am devenit extrem de familiarizați cu laptopul și smartphonul și internetul am ajuns să tratăm muzica la un nivel extrem de superficial. Calitatea mp3-urilor și a deja clasicelor videori de pe youtube lasă mult de dorit, nefăcând să ajungă la urechile noastre decât mici fragmente din anumite capodopere și coduri armonice. Însăși aparatura la care cei mai mulți oameni ascultă muzică nu este capabilă pentru o fină redare a sunetelor trecute prin filtrul genalității unor muzicieni extrem de inspirați.

Avem de reparat această nedreptate și să conștientizăm că muzica este o formă sublimă de exprimare artistică, un mister plin de frumusețe și un mod prin care conștiința universală ne trimite prin anumiți oameni frecvențe paradisiace.

O minimă investiție în aparatură capabilă să redea cu fidelitate sunetele și dispoziția de a găsi formate care nu reduc din mesajul inițial conținut de înregistrarea de studio nu poate avea decât avantaje.

Ascultând cât mai des muzică cu vibrații înalte și coduri armonice și respectând darul muzicienilor nu facem decât să ne adâncim și mai mult în armonie și frumusețe și să radiem către întreg darul sacru al muzicii.

Frumusețea propriei locuințe se reflectă prin vibrația emanată în pulsul orașului și pentru a fi acordați deplin la fluiditatea vieții și a evenimentelor ei și pentru a degusta unul din misterele frumuseții avem de realizat că ea nu este deloc statică. Tendința de a îngheța și controla frumusețea nu face altceva decât s-o ucidă din fașă și să anuleze orice tentativă estetică. În natură totul este într-o continuă trasformare de la oră la oră, de aceea pentru a intra în necunoscutul frumuseții ce ne dezvăluie mereu arome nebănuite, nu avem altă opțiune decât a fi mereu aflați în actul de a înfrumuseța și de a oferi zilnic un nou chip casei în care trăim, desigur prin gesturi simple, prin imaginație și bucuria de a explora imperiul nemărginit al frumuseții.

Astfel vom duce mereu în lume atât aroma florilor interioare, cât și parfumul propriei înțelegeri a ideii de locuire și înfrumusețare a existenței.

  1. Modelarea orașelor începe în casele noastre și continuă în exterior atât cât ne permite imaginația și dăruirea.

Ieșind din casă mergem spre birou, la cumpărături, să ne vedem prietenii, să încheiem contracte sau doar să ne relaxăm.

De la nivelul inimii simțim lesne adevărul că ne înfrumusețează tuturor existențele minunatul gest de a oferi celor cu care relaționăm sub orice formă, că e cerșetor, măturător sau prea iubitul/a, prietenul ce nu l-am văzut de ani de zile un crâmpei de frumusețe și atenție iubitoare, că e vorba de un zâmbet, de o vorbă de duh, o floare, o carte sau o îmbrățișare.

Este absolut inspirant să lăsăm urme ale dragostei noastre față de viață și semeni acolo pe unde ajungem. Putem să decorăm spații publice cu simboluri, imagini inspirante, citate motivaționale care să încânte privirea și inima, să lăsăm în metrou sau autobuz una din cărțile magice ale vieții cu clara intenție de a fi luată de cel care are nevoie de ea.

Putem cânta, dansa, radia pe străzi și sorbi magia și frumusețea orașului întru expansiunea și eternalizarea lor. Suntem absolut liberi și pregătiți să sublimăm orice aspect întunecat al orașului, atât timp cât ne dăm voie, fără să ne plângem, fără să acuzăm, fără să aruncăm responsabilitatea doar pe umerii politicienilor fiindcă prin capacitatea de a iubi suntem generatori de realitate armonică și orice intenție dublată de sincera iubire rodește și orice diz-armonie și problemă socială ne-ar ieși în cale o putem ameliora prin deschiderea inimii dublate de o afirmație cu iz de împlinire în măsura în care noi nu putem acționa fizic.

Sunt probleme cu ransportul în comun? Ei, emanăm intens iubire către această realitate și cineva autorizat să ia decizii va simți asta și va acționa ca și cum ar fi fost ideea lui. E drept poate că nu imediat, dar nu asta contează.

În acest fel ar fi ideal să ne comportăm față de întreaga admnistrație a orașului și față de toate problemele lui. Le observăm, le conștientizăm, ne deschidem inima către ele și o lăsăm să se exprime prin magia sa absolută. Asta nu înseamnă că nu am putea să sesizăm anumite aspecte sau să generăm proiecte menite să amelioreze anumite situații; fiecare dintre noi simte la modul ideal ce are de împlinit, ceea ce este absolut minunat.

Acum 18 ani când am ajuns în București centrul era atât de învechit și mi-am propus să mă joc de-a decoratul clădirilor fiindcă nu aveam deloc pornirea de a lua de bună realitatea ce o vedeam. M-am antrenat ca acolo unde văd mizerie cruntă să zic să se facă curățenie, unde văd ruină să spun să se facă frumusețe. Și nu o dată am avut bucuria să văd că intențiile sădite au rodit. Și ele rodesc în continuu, fiindcă de multă vreme mă adâncesc în acest mod de interacționa cu minunata lume ce mă învață clipă de clipă atât multe și mă educă grațios să mă las străpuns de și mai multă iubire.

Frumusețea este în noi și momentul în care alegem să fim trăiți de frumusețe ne naștem în adevărul că viața este frumusețe asolută, un eveniment cu adevărat cutremurător care ne scoate din mizeria victimizării și supraviețuirii și ne proiectează în fractalii surprinzători ai frumuseții necunoscute.

Continuarea curând

Am ales să ilustrez această primă parte cu o tușă marca lui Gaudi pentru a avea o frânturp de imagine despre ce se poate întâmpla în lumea orașelor.

Capitolul anterior: Imago Mundi, Anima Mundi, Harmonia Mundi

About the author

Petrea Ciortan

Leave a Comment