Viziune & Acțiune

Arhitectura iubirii și armoniei pentru un nou design social.

Pentru a pătrunde în sensurile arhitecturii iubirii și armoniei, pentru a deveni contemporani cu pulsul prezentului și cu “urgențele” planetare și cele evolutive ale noastre ca specie, vă invităm în primul și în primul rând să realizați că “Templul Vieții” are pus accentul imperial pe Viață și respectul față de ea. În afară de faptul că termenul de templul sugerează planeta Pământ și poziția sa în cadrul sistemului solar, el face trimitere către acel timp și spațiu zero al raportării eminamente la VIAȚĂ ca sistem ce ne conține pe noi oamenii deopotrivă cu celelalte regnuri surori.

Templu Vieții înseamnă în cuvinte simple o chemare către a ieși din carapacea individualității, din limitările dogmatice și conceptuale și a îndrăzni să onorăm planeta Pământ și Viața prin crezurile, atitudinile, acțiunile și modul nostru de a trăi.

Cum putem face asta? O să aflăm prin conținutul acestui site, iar până atunci vă invităm să pornim într-o călătorie eliberatoare și revelatoare pentru cei pregătiți să facă un salt ontologic de la victime socio-culturale și spirituale la ambasadori ai vieții și arhitecți ai iubirii și armoniei pe Pământ.

Cultura și spiritualitatea ultimilor mii de ani și mai ales filtrul (prin care le percepem) creat de la Renaștere înspre zilele noastre sunt tributare unei viziuni antropice (ce are omul în centru). Datorită unei nevoi teribile de găsire a unui sens, dar și unei faze evolutive ce se află spre finalul ei, omul a fost elogiat cu agresivitate în toate felurile. Sintagma „noul om” a fost rostită în antichitate, apoi de creștini, de naziști, de comuniști, de filosofi, de lideri spirituali într-un mod obsesiv și ea încă are puternice ecouri în diferite medii culturale și spirituale.

Dogmatismul cultural, științific și spiritual s-a conturat pe această nevroză antropocentrică și a cucerit planeta, a generat sisteme educaționale și socioeconomice ce au instaurat un stil de viață concurențial între oameni cu tușe destul de războinice și un comportament agresiv față de natură, mediul înconjurător și regnurile surori.

Încercând să își răspundă la întrebarea Cine sunt/Cine suntem? omul a devenit obsedat de el însuși și trăiește orbit de propria-i întrebare ce tot întârzie să-și găsească răspunsul. Firește, acest proces face parte dintr-o fază evolutivă necesară ce are menirea să îl reașeze pe om în cadrul țesăturii vieții pe Pământ, deplin conștient de ea și ca parte componentă și protectivă a lanțului trofic și nicidecum ca vârf și dispozitar al lui.

Posedat de această psihoză culturală și spirituală, „noul om” a ajuns la marginea prăpastiei și începe să realizeze iminentul pericol. Omenirea se află la o mare răscruce, iar evoluția neocortexului (prin puterea de a observa, discrimina, inova, oferi soluții) în această fază evolutivă îi autorizează pe anumiți membri ai săi să vadă cu claritate criza imensă și deopotrivă să găsească soluțiile și eventual să ofere răspuns terifiantei întrebări Cine sunt/Cine suntem?

Întrebarea își are justețea sa dar conține și invitația camuflată de a rătăci într-un labirint al perspectivelor culturale și spirituale. Învârtindu-se în jurul acestei întrebări omenirea a creat ideologii și perspective diferite de a se auto-omagia și s-a desprins flagrant de natură și viață, îmbătându-se cu idei și viziuni extrem de limitatoare, dar care au făcut și fac posibilă evoluția către un mare punct de turnură.

Oamenii religioși sunt convinși că adevărul cel adevărat și unic este de partea lor, ateii râd copios de limitările venerării unei zeități antropomorfe, oamenii de știință anulează orice punct de vedere inovativ prin postulate vechi arogându-și rolul de noii “preoți” ai adevărului științific. Formată în mare parte pe valorile marilor religii ale omenirii, comunitatea spirituală se crede mai evoluată și subtilă decât toate celelalte fiind și ea în mare parte (a se citi în mare parte) tributară unei viziuni antropice ce limitează conceptele de bunăstare, sănătate, armonie, iubire doar în ceea ce privește omul.

Peisajul planetar este dezolant. Ideologiile de tot felul sunt din ce în ce mai slăvite, dogmele proclamate virulent, bisericile și templele se înmulțesc, cosmosul este cucerit și roboții pregătiți pentru era inteligenței artificiale iar pădurile sunt defrișate, oceanele și apele otrăvite, specii eliminate definitiv din peisajul vieții terestre, solul este secătuit, oamenii împovărați pentru a menține un sistem al consumului, milioane de animale masacrate zilnic pentru un stil de viață extrem de bolnăvicios.

Oricât de teribilă ar fi realitatea socială pe care oamenii o zugrăvesc împreună la nivel planetar, ea își are sensul și face parte dintr-un plan pe care însăși VIAȚA îl orchestrează, ceea ce nu scuză absolut deloc orbirea umanității, ci face trimitere către disponibilitatea de a primi răspunsul la răvășitoarea întrebare și invită imperios către un salt evolutiv, către o mutație ontologică <3 spre naturalețe și relaționare prin blândețe cu natura înconjurătoare.

Amenințat de natură, omul preistoric a creat civilizația pentru a îmblânzi și supune natura de care era terifiat și pe care nu o înțelegea deloc. Saltul tehnologic al ultimilor sute de ani și mai ales cel al ultimilor decenii, cu toate ravagiile ce încă ne îngreunează existența, ne-a apropiat mai mult ca niciodată către o perspectivă largă și coerentă asupra corpului uman, asupra naturii și relației ce o stabilim cu ea.

În toate domeniile științifice, culturale, spirituale au apărut pionieri care au făcut și fac în continuare eforturi colosale pentru a trasa o nouă paradigmă a valorilor în care se pune accentul pe relația dintre om și natură și astfel se prefigurează oferirea unui posibil răspuns la întrebarea Cine sunt? Cine suntem?

Esența vieții poate fi înțeleasă doar prin relaționare. Crezându-se separat de natură și de celelalte regnuri omului i-a fost imposibil să-și găsească cu adevărat sensul și de aceea a fost mereu obsedat de problematica „noului om.

Îndemnul socratic și al oracolului de la Delphi „Cunoaște-te pe tine însuți” este extrem de periculos atât timp cât încerci să te cunoști dintr-o perspectivă conceptuală fiindcă pur și simplu poți rătăci la infinit în capcanele minții și ideologiilor create pentru a potoli setea de sens sau a exarceba aroganța umană în relație cu Viața.

Din fericire natura umană, nu este conceptuală și deloc fictivă, ci pur funcțională și deplin conectată la celelalte regnuri și firește, la planeta pe care locuiește.

Perspectivele științifice noi asupra creierului emoțional și creierului inimii deschid alte porți de percepție și ne arată cum omul este mereu conectat cu mediul, mai mult, sugerează că el se poate calibra la pulsul Pământului și rezonanța Shumann prin ceea ce este deja acceptat a fi coerența inimii.

Începem să înțelegem cu pași mici dimensiunea emoțională a existenței umane, faptul că plantele și arborii sunt inteligenți, că apa are memorie, avem date despre centrul galaxiei Sagittarius A și emisiile imense de raze ce afectează sistemul solar, acceptăm că vântul și exploziile solare infuențează clima și ritmul cutremurelor, suntem conștienți de biocâmpul personal și de faptul că el schimbă informații cu alte biocâmpuri, realizăm că rețeaua de ciuperci reprezintă internetul vieții, că sentimentele și emoțiile influentează adn-ul, dar și realitatea înconjurătoare.

Devenim din ce în ce mai conștienți de relația ce o stabilim cu natura și de relațiile pe care regnurile le stabilesc permanent între ele, de relația pe care Pământul o stabilește cu sistemul solar și galaxia și începem să întrezărim o nouă fază evolutivă ce este menită să ne preia de pe marginea prăpastiei și a colapsului și să ne ofere statutul de parte componentă și protectivă a lanțului trofic, altfel spus de veghetori ai vieții.

Din ce mai multe spirite luminate înțeleg că esența vieții și însăși natura umană se dezvăluie prin relaționare și din această perspectivă realitatea comuniunii capată alte sensuri decât cele pe care creștinismul le-a condiționat prin imaginarul și ritualurile sale. Comuniunea se arată astfel o sărbătoare a ființării pline de respect în cadrul naturii planetei Pământ ce își are locul și ritmul armonic în curgerea sistemului solar și a galaxiei.

Ideologiile culturale și spirituale, dogmele științifice și religioase încep să fie spulberate, invalidate sau transfigurate într-o percepție mult mai largă și flexibilă. Din ce în ce mai mulți oameni încep a se elibera de tirania lor și o nouă viziune integratoare, holistă începe să se contureze iar ea ne ghidează în a redefini în totalitate stilul de viață și a pune bazele unei civilizații în armonie cu natura, al cărei principal vector social îl reprezintă stabilirea de relații armonioase, prospere, creative între oameni.

Viața și relațiile stabilite de actanții ei (re)devin centrul noii viziuni integratoare în care omul își regăsește locul în cadrul naturii din care face parte dintotdeauna și este eliberat de psihoza întrebării Cine sunt, fiind autorizat să experimenteze răspunsul prin iubire și respect față natura planetei Pământ, față de semeni și implicit față de el însuși.

La nivel planetar viziunea și paradigma holistă prinde contur din ce în ce mai clar și în anul de grație 2018 suntem în momentul 0 al expansiunii ei.

Arhitectura iubirii și armoniei pentru un nou design social se plasează în acest moment zero și își are rădăcinile în schimbarea de paradigmă de la o viziune antropocentrică la cea în care viața și relațiile dintre regnuri sunt centru viziunii și motorul acțiunilor umane. În același timp arhitectura iubirii și armoniei poate fi abordată și îmbrățițată doar dintr-o poziție de (re)cunoaștere a naturii umane ce presupune împuternicirea prin activarea, dinamizarea creierului emoțional și a creierului inimii și armonizarea acestor două inteligențe cu ceea ce se înțelege clasic prin noțiunea de creier cranian, el nefiind decât o parte din sistemul nervos existent în corpul uman și absolut deloc cea mai importantă parte.

Arhitectura iubirii și armoniei pentru un nou design social nu servește omului, ci întregului și nu își propune să schimbe societatea sau planeta Pământ, ci să recunoască armonia prevalentă din spatele tuturor proceselor vieții și să pună accent pe faptul că iubirea este o forță ce are implicații extrem de fizice datorită căreia stele roiesc prin galaxie, Pământul se învârte în jurul Soarelui, apa întreține viața pe pământ, florile își oferă parfumul, oamenii își trăiesc propriile aventuri pline de sens și inspirație conștienți sau nu de propria lor conexiune cu natura terestră și cea cosmică.

Arhitectura iubirii și armoniei presupune și are conținută în ea celebrarea și sărbătorirea vieții ce se exprimă în miriade de forme, acceptarea deplină a evoluției umanității și existența actualului peisaj social, mai mult, îmbrățișează criza actuală socioculturală pe care o consideră un ferment magic și necesar prin care armonia și iubirea ca forțe intrinseci ale vieții vor fi recunoscute la nivel social și vor fi alese drept ghid civilizațional ceea ce implicit va genera o mare transformare sau mai precis o aliniere cu principiile eterne ale vieții.

Schimbarea și transformarea sunt inerente vieții, de aceea arhitectura iubirii și armoniei nu își propune să schimbe nimic, ci să evidențieze ceea ce există dintotdeauna. În această lumină acțiunile și proiectele inițiate din perspectiva arhitecturii iubirii și armoniei sunt gesturi ce confirmă măreția vieții, afirmă inteligența fascinantă a corpului uman în totalitatea sa și pun accentul pe armonizarea relației dintre om și natură. Pe acest drum nu rămâne decât să experimentăm, să ne jucăm, să creăm, să inovăm și astfel să zidim & să clădim și să ne asumăm condiția de arhitecți ai iubirii și armoniei spre care oricine se poate deschide prin înțegerea și activarea inteligenței propriului corp și onorea naturei planetei Pământ.

Ce presupune practic arhitectura iubirii și armoniei?

Pentru a ieși din capcana antropocentrismului și a ideologiilor de tot felul clădite în jurul lui, pentru a începe să conștientizezi și să experimentezi prin corp și nu prin minte relația cu mediul înconjurător, este imperativ să trecem prin dinamizarea creierului emoțional și eliberarea de informațiile transgeneraționale absorbite de la o vârsta fragedă în memoria lui. Procesul poate fi intitulat și purificare emoțională și el are ca finalitate o puternica activare a plexului solar ce schimbă radical toate datele existenței și percepția asupra vieții.

Dacă până în momentul activării creierului emoțional și devirusării lui de tot felul de informații există un interes major față de tot felul de lecturi științifice, religioase sau spirituale care își propun să ofere răspuns întrebării Cine sunt? Cine suntem?, după ce creierul emoțional este “alchimizat” și plexul solar încep a radia interesul scade brusc.

Un plex solar puternic te face să uiți de orice sistem metafizic sau tehnică spirituală, de orice perspectivă științifică rigidă și explicativă a lumii. Pur și simplu ai devenit ceea ce ai căutat iar răspunsul la mai toate întrebările începe a fi oferit, dar nu într-un mod inteligibil de către minte, ci unul ce ține de trăire și experimentare dincolo de concepte.

Dinamizarea plexului solar și purificarea emoțională reprezintă poate cea mai dificilă aventură din viața unui om, cel mai greu drum de parcurs în (re)întoarcerea în adevărul conținut în natura corpului său. Mistica, căutarea lui Dumnezeu sau a adevărului științific sunt abandonate, fiindcă ai devenit mistica și realmente începi să te deschizi prin natura ta către natura planetei Pământ și cea cosmică: sistemul solar și galaxia, ai devenit adevărul ce are infinite fațete și se schimbă clipă de clipă în funcție de modul în care relaționezi cu întreaga realitate, ai devenit (parte din) Dumnezeu ce este un nume mai puțin inspirat al Vieții ce conține și întreține tot ceea ce există.

O nouă viață începe și odată cu ea pășești în realitatea arhitecturii iubirii și armoniei. Schimbările ce s-au întâmplat în creierul emoțional determină o activare extrem de puternică a creierului inimii ce începe să se conecteze ritmic la pulsul planetei (rezonanța Shumann) și întreg organismul și deopotrivă natura psihică și prechea percepție-conștiență trec prin masive transformări.

Este vital să înțelegem că schimbarea se întâmplă la nivelul corpului fizic și ea implică un alt mod de a relaționa cu natura și planeta Pământ și implicit cu frecvențele energetice existente datorită relaționării planetei Pământ cu sistemul solar. Drumul lung până la ajunge în adevărul propriei ființe îl reprezintă devirusarea de ideologii și dogmatisme în prima etapă și de emoțiile și informațiile primite moștenire de la familia din care provii în etapa a doua, ambele fiind înrudite. În limbaj spiritual aceste două procese sunt denumite purificarea corpului emoțional și mental, ce facilitează apoi realizarea unei conexiuni puternice cu corpurile superioare, acestea nefiind decât niște frecvențe energetice ce gravitează în jurul planetei Pământ.

În ceea ce privește activarea inteligențelor specifice corpului uman arhitecura iubirii și armoniei constă în crearea de cadre specifice (centre holistice, centre multimedia) pentru a oferi o informare și o facilitare adecvată simplă și clară, organizarea de evenimente, structurarea de rețele sociale care să promoveze produse și servicii prin valorile marketingului iubirii și armoniei

Stimularea inventivității și a exprimării creative reprezintă un aspect crucial din arhitectura iubirii și armoniei, mai ales în ceea ce privește armonizarea tehnologicului cu mediul natural. Modul în care ne raportăm la tehnologie și știința devirusată de dogmatisme limitative dictează viitorul rasei umane. Îmbrățișarea entuziasmului științific și tehnologic întru armonizarea cu natura este cea mai fericită variantă menită să ne aducă beneficii imense și o viață înfloritoare. Toate victimile colaterale ale ultimilor mii de ani de evoluție zbuciumată și ale instinctelor războinice ce au născut civilizația actuală vor fi astfel onorate printr-o finalitate a reinstaurării armoniei planetare.

În relație cu mediul înconjurător arhitectura iubirii și armoniei poate îmbrățișa nenumărate forme.

Animați de a ne exprima recunoștința față de viață și îndepărtați de instincte agresive și pline de frică ce gravitează uneori în lumea activismului ecologic, putem să ne exprimăm foarte variat, creativ și inspirant.

A alege să folosești cu bucurie o sacoșă de pânză în locul celor de plastic ce ne invadează existența e un gest al conturării unei conștiințe planetare atât timp cât el este însoțit de înțelegerea că potențezi ceva durabil și alegi să oprești invazia plasticului, a inconștienței și a nepăsării.

Un filtru de apă, în caz că nu ai acces la apă de izvor și o sticlă pe care s-o iubești și s-o cari cu tine oriunde mergi, pot reprezenta atât o declarație de dragoste adresată apei, dar și determinarea de a zice STOP plasticului și nocivității lui ce alterează apa și ne influențează viața.

A învăța secretele grădinăritului sau a sprijini pe cei care obțin hrană prin permacultură sau agricultură organică este o adevărată declarație de dragoste adresată vieții.

A vedea stricta legătură dintre sănătatea ta și sănătatea planetei și a alege să îți potențezi starea de sănătate și armonie pentru armonia întregului ne plasează în miezul arhitecturii iubirii și armoniei.

Alegând să folosim inteligent, creativ și stimulant banii prin a cumpăra în mare parte doar produse care sunt realmente imn de iubire adresată planetei reprezintă unul din cele mai mature și responsabile gesturi atât față de noi înșine, dar mai ales față de întreg. Prin bani validăm anumiți oameni și anumite comportamente sociale și ar fi de preferat să canalizăm putere și grație financiară către acei oameni care prin produsele și serviciile lor aduc onoare existenței noastre, realmente generează armonie și iubire socială, stimulează exprimarea proactivă și reprezintă o continuă sursă de inspirație.

Există produse blestem și otravă ce fac ravagii în oameni și în mediul înconjurător și există produse minune și mirare care ne înnobilează traiul, existența. Există produse obținute prin exploatarea oamenilor și există produse izvorâte din entuziasm și creativitate. Noi alegem ce realitate hrănim, ce lup îngrășăm. Prin luciditate și înțelesul practic al iubirii și respectului față de viață, noi decidem încotro se îndreaptă planeta Pământ, noi conturăm viitorul prin ceea ce prezentul ne pune la dispoziție în forme autentice și de pionierat. Nu rămâne decât să înțelegem că puterea este la noi prin sfințenia alegerii și că printr-o listă de cumpărături deplin conștientizată putem să exprimăm clipă de clipă dragostea față de viață și s-o potențăm la nivel social. Nu avem deloc nevoie de avântul conținut în nebunia dorinței de a schimba lumea, ci de conștiința elogierii vieții.

Cu siguranță nu putem aborda această viziune prin tirania perfecțiunii înțelese prin minte, ci prin logica pașilor simpli. Suntem constrânși de obiceiuri și de presiunea socială să canalizăm puterea fnanciară și energia conșinută în ea și spre zone mai gri (taxe, carburant, mâncare pe fugă, mofturi existențiale) ce își au menirea lor la nivel de întreg, dar de la zi putem să ne schimbăm lista de cumpărături și să adăugăm produse onorabile și ambasador al respectului față de viață vibrând în înțelepciunea paradoxului “Totul este perfect așa cum este și totul se perfecționează clipă de clipă.”

Dacă facem un inventar al lucrurilor din universul casnic o să vedem câți bani folosim lunar pentru lucruri aparent mărunte: hrană, produse de curățit, cosmetice, haine, consumabile, entertainment iar dacă alegem să le investigăm o să rămânem surprinși de câtă toxicitate și inechitate socială există în multe dintre ele. Schimbându-le treptat cu produse echitabile (produse mirare și minune) nu doar calitatea vieții noastre este amplificată, ci producătorii și rețeaua care fac posibil existența lor sunt vitalizate și împuternicite și întreaga realitate planetară înflorește. Viziunea de afacere holistică își găsește înțeles în aceste gesturi financiare și de luciditate de a împuternici și servi întregul.

Niște atitudini simple au rolul unei bătăi de aripi a fluturelui declanșator de uragane aducătoare de evoluție armonioasă.

Iar dacă realizăm că alte milioane și miliarde de oameni pot merge pe drumul înobilării universului casnic prin produse ambasador al respectului față de viață, putem întrezări atât adevărata putere personală, dar mai ales zorii unei „lumi” născute din puterea colectivă și centrarea pe respect, armoniei, creativitate și inovație.

O revoluție planetară poate porni din casa fiecăruia și a venit vremea ca ea se producă. O revoluție a conștientizării relației cu natura, o revoluție a iubirii și respectului față de viață.

Arhitectura iubirii și armoniei începe prin activarea creierelor și inteligențelor specifice fiecărui om, chiar de el se crede religios, comunist, ateu, spiritual, creștin, budist, homosexual, heterosexual, fascist, anarhist, liberal, filosof, proletar, miliardar. Continuă prin a potența și canaliza energia către ceea ce generează armonie și iubire la nivel social într-o accepțiune extrem de practică și înflorește prin decizia de a facilita instaurarea la nivel planetar a unui modus vivendi și implicit a unei civilizații în armonie cu natura, al cărei principal vector social îl reprezintă stabilirea de relații armonioase, prospere, creative între oameni.

Plecând de la universul casnic și uzul înțelept al produselor minune și mirare, putem să îndrăznim să mergem mai departe și să reflectăm la impactul locuinței asupra mediului și să decidem să locuim într-o casă organică, deplin integrată naturii prin forma ei și prin materialele folosite.

În acest mod devenim la un nivel foarte înalt arhitecți ai iubirii și armoniei și în modul consacrat al termenului de arhitect. Bucuria de a trăi se transformă în onoarea de a trăi și de a respecta corola de minuni a lumii înțelegând cum toate activitățile generate în jurul unei case pot face ca mediul înconjurător să înflorească și nicidecum să fie alterat.

O casă organică izolată în contextul citadin actual poate fi o sfidare a normelor și deopotrivă un act de pionierat. O casă poate inspira, poate educa, poate fi contextul unor evenimente informative sau promovării unei viziuni. Un ansablu de case sau un sat organic reprezintă fundamentul unei civilizații armonioase și manifestarea practică a faptului că suntem parte din natură, că sistemul nervos este mai degrabă o expresie a relaționării și că prin activarea creierelor emoționale și ale inimii reintrăm în sistemul nervos superinteligent al planetei.

Arhitectura iubirii și armoniei pentru un nou design social presupune saltul de la viziunile și ideologiile antropice în care omul este centrul, un mod mascat de a-și trăda credința iluzorie că este o celulă separată de natura care l-a generat, la o viziune în care viața și relația este centrul ce în definitiv cuprinde totul prin permanentă dinamică a relațiilor dintre toate formele de viață.

Tranziția de la vârsta aroganței omului în relație cu viața prin care el își postulează rolul de ființă superinteligentă și dispozitar al lanțului trofic la cea a smereniei ființării ca parte din țesătura vieții presupune o mutație puternică la nivel fizic și comportamental. Recalibrat la magnitudinea logicii și inteligenței vieții și scos din mentalitatea insulară și arogantă, creierele omului și implicit inteligența ce rezidă în corp sunt super activate și integrate într-o inteligență mai vastă. Și gradual and-ul începe a suferi mutații foarte puternice și în acest sens suntem întorși către a gusta iarăși din Pomul Vieții.

În mod paradoxal îngropând „noul om” și fantasmele ideologice din jurul lui, dăm curs înfloririi eternului om ce pentru noi trăitorii mileniului trei va avea surprinzătoare manifestări ale noutății. Însă vom înțelege cu toții că acest mod de manifestare este atemporal conținut în clipa de acum ce cuprinde toate timpurile și devenirile. Omul viitorului spre care ne deschidem în prezent, este un om ce ne luminează de la începuturile istoriei.

Din această perspectivă arhitectura iubirii și armoniei pentru un nou design social își arată atemporalitatea și intervenția în destinele sociale în anumite momente ciclice. Ea nu își propune să schimbe societatea sau planeta Pământ, ci să recunoască armonia prevalentă din spatele tuturor proceselor vieții și să pună accent pe faptul că iubirea este o forță ce are implicații extrem de fizice datorită căreia stele roiesc prin galaxie, Pământul se învârte în jurul Soarelui, apa întreține viața pe pământ, florile își oferă parfumul, oamenii își trăiesc propriile aventuri pline de sens și inspirație conștienți sau nu de propria lor conexiune cu natura terestră și cea cosmică.

Articolele Politica orhideelor și a trandafirilor pentru o justiție a vieții și A trăi și locui pe Pământ. Structurarea organică a așezărilor umane continuă viziunea conținută în rândurile de mai sus.